Află cum să îngrijești azaleele și cactușii ca să înflorească

floare rosie
Foto: Petrea Chiru

Petrea Chiru, Galați

Stimată redacție, Coincidența a făcut ca în săptămâna în care a apărut Practic Idei nr. 4/2013, două dintre cele trei ghivece cu Rhododendron pe care le am și-au deschis primele flori.
Coincidența constă în faptul că, în acel număr al revistei doamna Dorina Grosu din Roman, jud. Neamț a scris chiar despre această plantă ornamentală. Permiteți-mi să adaug materialului în cauză câteva chestiuni care să contureze imaginea acestei interesante plante, care are câteva cerințe obligatorii pentru a suspraviețui. Genul Rhododendron cuprinde sute de specii numite în mod obișnuit azalee. Din documentarea făcută acestui gen de plante am constatat că sunt două grupe: azalee indiene și azalee japoneze, numite rododendroni. Azaleele indiene sunt plante de ghiveci, iar rododendronii sunt de grădină, dar se cresc și în ghivece. Indiene ori japoneze, ele aparțin familiei Ericaceae și sunt originare din China, Taiwan și Japonia. Și astăzi mai cresc în mod spontan (sălbatic) în acele zone cu ierni blânde și veri moderate, ajungând până la 3 m înălțime. În ghiveci, acești arbuști sempervirescenți (mereu verzi) cresc sub forma unor tufe de 30-40 cm înălțime. Pot fi forțați în culturi cu temperatură dirijată (controlată) artificial. Florile pot fi simple ori involte (bătute, duble) de diverse culori, unele bicolore, altele crețe, în funcție de soi. Mugurii floriferi, tot în funcție de soi, pot fi de până la 4-5 cm lungime și conțin 2-5 flori. Staminele sunt lungi, cu antene (partea cu polen) evidente și aduc un plus de frumusețe florii. Pistilele (partea femeiască) sunt și mai lungi. În perioada caldă, pământul din ghiveci trebuie menținut umed în permanență. Udatul se face cu apă necalcaroasă, dacă se poate de ploaie, ușor acidă. Eu folosesc pentru udat apă, la care adaug o lingură de oțet alimentar la 1 litru de apă. Din primăvară până toamna se fertilizează cu îngrășământ lichid bogat în potasiu (K) la fiecare două săptămâni. Atenție! Un aer prea fierbinte, uscat, cu udare insuficientă și calcaroasă, determină moartea plantei. Din acest motiv planta se pulverizează zilnic, obligatoriu, iar udatul cu apă dedurizată, acidă, este la fel, obligatoriu. În momentul apariției florilor, pulverizarea se oprește pentru a nu păta florile, udatul făcându-se numai pe substrat (în ghiveci). Așadar, fără o îngrijire atentă și corectă, în 2-3 săptămâni planta poate muri. Compostul din ghiveci trebuie să fie acid (pH 3,5-5), cea mai bună rețetă fiind un amestec în părți egale de turbă acidă (din comerț), pământ de grădină (de pădure, mușuroi de cârtiță) și nisip. Dacă aveți posibilitatea, folosiți un amestec pe bază de turbă acidă gata pregătită, din comerț, specială pentru plantele acidofile (iubitoare de sol cu reacție acidă). După înflorire se îndepărtează florile uscate și se scurtează eventualele ramuri crescute necorespunzător, operațiune în urma căreia se dă tufei forma dorită. Atenție! Bobocii floriferi se formează pe ramuri din anul anterior, așa că îndepărtați doar lăstarii slabi și cei prost plasați. Nu se recomandă transvazatul pentru că înflorește mai bine când ghiveciul este strâmt. Operațiunea se poate face la 2-3 ani, doar dacă tufa este suficient de bogată. Iarna, plantele acestea vor răcoare, sub 16 grade Celsius (ideal 10-16 grade Celsius), lumină foarte bună pentru azalea indiană și chiar soare direct pentru rododendroni. Se udă mai puțin, iar azaleea indiană nu agrează temperaturi sub 5 grade Celsius. Rododendronii (azalea japoneză) suportă și temperaturi scăzute, sub pragul de îngheț. Speciile mele sunt Rhododendron luteum (flori galbene, simple, cu petale unite sub forma unui clopoțel), R. Impeditum cu flori liliachii, mici, care se deschid precum florile de cireșe și R. ferrugineum ale cărui flori roșii formează tot un clopoțel, dar mai mare decât cel galben. Le-am procurat din comerț în octombrie anul trecut, cu mugurii florali formați. I-am amplasat în balconul orientat spre sud. Într-un colț unde am plante care înfloresc toamna. Au soare direct de la prânz până la sfârșitul zilei. Oricum, lumină foarte bună. Aici au stat toată iarna (temperatura n-a scăzut sub 5 grade Celsius) și tot aici au și înflorit la începutul lunii aprilie. Pe la jumătatea lunii toți bobocii floriferi și-au eliberat florile, iar la sfârșitul lunii, de Florii, toate ghivecele erau încărcate de flori. Știam cum trebuie forțat pentru a înflori de Crăciun, credeam că este posibil, numai că în „sistem gospodăresc” este greu să corelezi cei doi factori – temperatura și lumina. Așa că mi-a înflorit în aprilie, în mod natural, temperaturile și lumina de care au avut nevoie în diverse etape au fost asigurate de balcon. Pentru a înflori din nou, ghiveciul trebuie ținut într-un loc cald (20 grade Celsius) pentru a stimula formarea mugurilor floriferi. Dacă este azalee indiană, se amplasează într-un loc umbrit (în grădină, cine are) până la sfârșitul verii. Din septembrie azaleea se aduce într-un loc luminos, dar fără soare direct, cu temperatura de 16 grade Celsius și bine aerisit, unde va rămâne peste iarnă la 10-16 grade Celsius pentru a înflori în primăvară. De Crăciun veți vedea azalea înflorită, doar în culturi forțate în condiții atificiale, controlate strict. Dacă aveți posibilitatea, este bine ca din octombrie să țineți planta la 10-12 grade Celsius, lumină foarte bună, dar nu soare direct, iar din noiembrie timp de două luni să urcați gradual temperatura la 20 grade Celsius, până înflorește. Odată înflorită, temperatura trebuie redusă la 16 grade Celsius. Așa se procedează în „sistem industrial”, dar în „sistem gospodăresc”, cum spuneam, este dificil. Rhododendronul se înmul-
țește prin butași de tulpini fragede la începutul verii (în aprilie sunt în plină creștere). În gospodărie este dificil, fiind nevoie de umiditate ridicată și temperatură constantă de 20 grade Celsius. Spuneam că sunt două grupe de Rhododendroni. 1. Rododendronul (azaleea japoneză) are flori mici (2,5 cm), frunze lucioase fără peri și rezistă la soare direct și temperaturi chiar sub 0 grade Celsius. Sunt speciile pe care le am și eu și pe care le țin peste vară în același loc în care le țin din toamna anului trecut. Dacă-i foarte cald le mult în celălalt balcon. 2. Azaleea indiană are flori mari (5 cm), frunze cu perișori, nu suportă soarele direct (vrea umbră) și nu agrează temperaturi sub 5 grade Celsius. Iată câteva specii ale genului Rhododendron aflate în cultură, R. obtusum, R. japonicum (cu frunze căzătoare), R. ponticum (frunze căzătoare), R. coccinum (toleranță mare la calciul din sol), R. kinsianum și R. kaempferi sunt la originea multor hibrizi. La noi crește în Bucegi, Retezat și Rodnei R. kotschyi, folosit ca portaltoi ca și R. coccinum pentru soiurile sensibile la calcar. Rododendronul nostru numit „smârdar” sau „bujor de munte” are flori mici, roșii cu miros de vișine. Planta, culeasă nemilos pentru duceață, a fost declarată monument al naturii. Este un soi pitic (50 cm), persistent, pe sol acid și insolație puternică. În comerț se găsește îngră-șământ special pentru rododendroni și azalee. Sunt mai multe variante disponibile, dintre care și un îngrășământ numit Kristalon produs de cehi. Vremea excesiv de caldă începând cu sfârșiul lunii aprilie, a grăbit, printre multe alte procese din natură, și înflorirea cactușilor. Colțul acestor „copii ai soarelui” s-a bucurat de flori cu cel puțin două săptămâni mai devreme. Colecția mea cuprinde în prezent 30 de specii, dintre care 21 înfloresc. Doar 9 specii nu mi-au înforit niciodată, deși prin expoziții și grădini botanice am văzut câteva dintre ele înflorite. Calendaristic vorbind, începând din iarnă mi-au înflorit până în 15 mai 10 specii. Vă reamintesc că aceste plante se împart în două grupe: cactuși de deșert, cei mai mulți și cactuși de pădure. Îngrijirea celor de deșert și înfloritul lor nu ridică probleme deosebite dacă li se oferă lumină cât mai multă, soare direct, fertilizare cu potasiu și fosfor la interval de două săptămâni pe perioada înfloritului (în comerț sunt fertilizanți speciali pentru cactuși), apă, când pământul din ghiveci s-a uscat și un sol a cărui compoziție cuprinde în părți egale pământ de pădure (de grădină, mușuroi de cârtiță), pământ de turbă din comerț și nisip. Printre specialiști a existat o controversă în privința solului și reacției acestuia. Se știa, având în vedere zonele de origine, că cel mai bun sol este cel sărac, dar s-a constatat că un sol cu fertilitate medie este și mai bun. Se mai știe că un sol bogat în humus sau un fertilizant cu mult azot determină o creștere foarte bună a plantelor în dauna înfloritului. Acest lucru se explică prin faptul că în zonele deșertice azotul se găsește în cantități foarte mici sau chiar lipsește. În privința reacției solului s-a ajuns la concluzia că un sol ușor acid (pH 4,5-6) este mai bun decât unul cu reacția bazică. Pentru aceasta se recomandă ca în apa de udat să folosim din când în când oțet alimentar, care este acid acetic (o lingură la 1 l de apă). Și încă ceva, am mai spus acest lucru. Nu schimbați poziția față de lumină a speciilor voluminoase, greoaie, chiar dacă se înclină mult spre lumină! Nu le rotiți, așa cum faceți cu alte plante, pentru că vor consuma toată energia pentru a se orienta spre lumină (fototropism) în defavoarea înfloritului. Rotirea se face în perioada de repaus, iarna, când ușor se vor îndrepta și vor echilibra ghiveciul. În perioada rece, când intră în repaus, rezistă până la 0 grade Celsius (ideal 5-10 grade Celsius), nu trebuie udați (deshidratarea nu-I pune în pericol). Dacă în timpul iernii sunt perioade cu vreme mai caldă, se pot uda ușor, cu grijă, apa putând cauza putrezirea rădăcinilor. Eu îi țin permanent (tot anul) în același colț al balconului cu expunere sudică pe care l-am amenajat de foarte mulți ani și în care se simt bine atât iarna cât și vara. Cactușii de pădure (crăciuneii) care înfloresc iarna, au alte cerințe, fiind oarecum mai pretențioși în privința înfloritului. Dar despre ei am scris în Practic Idei nr. 5/2013 ca răspuns pentru domnul Oltea din Iași. Vara nu trebuie ținuți în soare, iarna au nevoie de minimum 13 grade Celsius și lumină foarte bună. Crăciunițele, rețineți, înfloresc doar dacă primesc mai puțin de 12 ore de lumină pe zi, timp de cel puțin o lună. În rest, este nevoie de același sol, aceeași fertilizare începând cu formarea bobocilor (prin decembrie). După perioada de înflorire (februarie) urmează perioada de odihnă până la jumătatea lunii septembrie. Speciile de cactuși specifice perioadei reci sunt crăciunițele (Schlumbergera). Eu am două specii. Din februarie, uneori, și cel mai adesea primăvara devreme, înfloresc două specii de Mammillaria, M. albicans și M. albilanata. M. Albicans a fost prezentată în revista din mai 2013. Iată-i pe ceilalți în ordinea înfloririi. Mammillaria albilanata are creștere rapidă, este globulos și acoperit cu peri lungi albi. La capătul superior face o coroană de flori mici, campanulate, specifice ca formă și așezare tuturor mammillariilor. Mammillaria penispinosa este format din tulpini cilindrice lungi până la 5 cm și groase de 1 cm. Lăstărește bogat, lungindu-se și îndesându-se, devenind astfel o tufă compactă curgătoare. Este în schimb foarte harnic cu înfloritul, face chiar și fructe cilindrice roșii. Chamaecereus silvestrii se pretează foarte bine la ghivece suspendate, având tulpini lungi de peste 50 cm și groase de 1 cm. Eu îi spun șerpișor. Florile sunt ca niște pâlnii cărămizii lungi de până la 5 cm. Aprocactus flagelliformis, tot „șerpișor”, dar mai lung. Florile seamănă ca formă și dimensiuni cu cele ale unei specii de crăciuniță (Schlumbergera truncata). Denumirea sa populară de „coada-șobolanului” o găsesc nepotrivită pentru un asemenea cactus deosebit de frumos. Deși este un cactus de pădure (crește în Mexic pe arbori) arată și se îngrijește ca unul de deșert. Rebutia marsoveri n-a fost niciodată mai harnic ca anul acesta, când a avut zeci de flori, cel puțin câte 10 în același timp. Are și creștere rapidă, iar „puii” fac flori în anul următor plantării. De regulă „puii” (lăstarii) celorlalți cactuși înfloresc după 3 ani. Mammillaria mystax este cilindric, gros de peste 5 cm, cu creștere dreaptă (acum are 15 cm înălțime). Și el își „încoronează” tulpina cu flori specifice genului din care face parte. Am două varietăți: albă și trandafirie. Mammillaria denudata este acoperit cu peri albi ce-l îmbracă într-o dantelă filigranată de mare efect. Toate speciile, fie de pădure, fie de deșert se înmulțesc foarte ușor prin butași, ori fragmente de tulpină de aproximativ 10 cm lungime, ori „pui” (lăstari). După ce se lasă 1-2 zile pentru deshidratare, se plantează în același tip de sol, direct în ghiveci. Se udă ușor și se țin la umbră câteva săptămâni. Într-un număr viitor voi prezenta celelalte specii care urmează să înflorească. Să auzim de bine!



2 thoughts on “Află cum să îngrijești azaleele și cactușii ca să înflorească

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *