Ai grijă cum tai vița de vie

taiere vitei de vie
Foto: arhiva Practic

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

Vă trimit un articol despre cultura viței de vie, solicitat – prin scrisori – de unii cititori ai revistei Practic Idei.
Cultura viței de vie are vechi tradiții în țara noastră și totuși nu toți cultivatorii și deținătorii cunosc particularitățile îngrijirii ei. Scriitorul Fănuș Neragu spunea despre tradiția cultivării viței de vie următoarele: „Ideea mea față de zilele de toamnă, despletind legende, e aceea că noi, românii, suntem de-o stea și de un răsărit cu vița de vie, că suntem de-o naștere și suntem de-o moarte cu vinul.”.

Pentru începătorii care doresc să cunoască regulile cele mai importante ale cultivării și îngrijirii viței de pe lângă casă, prezint câteva informații utile. Vița de vie crește și răsădește bine aproape în orice sol, cu excepția celor sărăturoase și mocirloase. Via în general are o perioadă de vegetație de 160-170 de zile, excluzând perioadele de brume și îngheț. Acest lucru vă ajută să luați în considerație clima locului unde o sădiți. Temperatura în luna cea mai caldă a anului să nu fie sub 16-17 grade Celsius. Altitudinea terenului nu trebuie să depă­șeas­că 500-550 m față de nivelul mării. Terenurile în pantă sunt cele mai aerisite și mai ferite de atacul bolilor. Sunt acceptate și cele plane, dar cu expoziție însorită de preferință sudică sau sud-vestică. Alegerea judicioasă a sărurilor este foarte importantă.

Pentru struguri de masă se plantează vița cu coacere eșalonată de la timpurie, medie și până la târzie. În prezent se comercializează toate sortimentele de vițe de masă. Vițele pentru producția de vin sunt foarte numeroase și ele sunt adaptate pe zonele geografice cele mai favorabile. Vițele hibride sunt foarte rezistente și pot fi cultivate mai bine înainte de plantarea din joarda de un an. Când alegeți vițele, verificați ca lungimea portaltoiului să fie de circa 32 cm, să aibă sudură perfectă la punctul de altoire, iar rădăcinile principale să fie puse simetric la baza butașului cu o lungime de minim 15 cm și o grosime la bază de 2 mm.

Gropile de plantare, făcute de preferință toamna vor fi la 40-50 cm adâncime. Plantarea se poate face chiar toamna, dar mai ales primăvara în aprilie. Pe terenurile plane punctul de altoire va fi la nivelul solului, iar pe cele în pantă la circa 4 cm sub nivelul pământului. Fasonați butașul înaintea plantării scurtând rădăcinile principale la 10-12 cm, iar pe cele de pe butaș le suprimați. Cordița se taie și ea până la 10 cm adică maxim 2 ochi care rămân. După fasonare țineți butașii în apă să se rehidrateze și apoi faceți mocirlirea lor prin introducerea rădăcinilor și a bazei butașului într-o pastă de consistența smântânii formată din balegă de bovine și pământ galben în amestec cu apă. Fixarea butașului în groapa de plantare, pe o mică movilă de pământ, se face cu rădăcinile răsfirate. Se udă când este îngropată pe jumătate cu 8-10 l de apă, iar după scurgerea apei se completează cu restul de pământ, tasând ușor cu piciorul. Peste vârful vițelor se face un mușuroi de pământ reavăn ce îngroapă și cordița.

În fiecare primăvară se face copcitul care constă în îndepărtarea pământului în jurul butașului pentru a evidenția punctul de altoire și se taie cu foarfeca toate rădăcinile date din altoi sau portaltoi. Ele sunt sensibile la filoxeră și alte boli grave. Anual, primăvara cât mai devreme, se fac tăierile zise „în uscat” care sunt foarte importante, atât pentru formarea butucului, cât și pentru rodire. Perioada optimă de tăiere a viței de vie este întreaga perioadă latentă, înainte ca substanțele să revină din rădăcini spre coarde, deci până ce vița nu începe „să plângă”, adică să picure din rana de tăiere. Lăstarii fertili, purtători de rod sunt cei porniți anual din coardele de anul anterior, care vor fi scurtate în funcție de soi sau vigoare. De exemplu, soiul Afuz-Ali care este viguros va avea coarde lungi cu cel puțin 12 ochi, pe când la soiurile mai puțin viguroase cum este Ottonel, Riesling, Hamburg etc., se taie scurt la circa 8 ochi. Coardele pornite din lemn mai bătrân de un an sunt de regulă fără rod. Ele sunt lacome și se înlătură prin tăiere la 1-2 ochi, pentru refacerea scheletului. Din coardele de un an se fac cepi la 2 ochi pentru întinerire sau cepi de rodire cu 3-4 ochi scurtând coardele. Este greșit să se rețină coardele cele mai groase care sunt necorespunzătoare. Nu îndepărtați niciuna dintre coardele crescute pe cepii anului precedent. Ele sunt roditoare. Tăierea lor se face pentru eliminarea butucului sau dacă sunt coarde anuale gemene rămâne una. Coardele anuale care se păstrează, trebuie să fie cât mai aproape de scaunul butucului. Cepii rezervați sunt egali ca număr cu jumătate din numărul coardelor de rod. Supraîncărcarea butucului duce la epuizare, însă nici tăierea severă nu este bună, căci duce la diminuarea sistemului radicular. În primii 3-5 ani de la plantare scopul tăierilor este formarea butucului. Totdeauna urmăriți să frânați tendința viței de a se depărta de sol și să mențineți un echilibru între lemnul productiv și cel neproductiv. În cazul pergolelor este altă situație, când în primii ani desfășurați coardele pe pergolă. În concluzie tăierile anuale urmăresc înlocuirea lemnului vechi care a rodit cu lemn roditor nou, menținând regenerarea.

Tăierea de primăvară este una dintre cele mai importante lucrări în cultura viței de vie. Aveți în vedere că fructificarea fără creștere nu poate exista, de aceea toate lucrările la vie urmăresc mai întâi dezvoltarea butucului și apoi producția. Regula de aur înseamnă înlocuirea coardelor care au rodit cu altele care vor rodi. Pentru aceasta examinați bine butucul. Vițele vor avea mjloace de susținere, araci sau spalieri, de care se leagă în uscat și în verde pentru ca lăstarii să beneficieze de soare. Întinderea lor se face orizontal într-o parte și alta, urmărind și înfrângerea polarității, adică tendința lăstarilor. Lăstarii verzi se leagă cât mai răsfirat pentru ca rodul să primească mereu lumină. Vițele altoite se stropesc cu soluții fungicide pe bază de cupru și altele omologate pentru prevenirea bolilor.

Rodul viței de vie este bucuria lucrului bine făcut care aduce sa­tisfacții și eficiență economică. Culesul strugurilor și vinificația sunt lucrări complexe și foate importante de care nu vorbesc acum, dar men­ționez că acestea sunt o sărbătoare a recoltelor. Multe personalități au elogiat vița de vie și rodul ei. Cicero afirma: „Strugurii sunt rod al soarelui, iar plantarea și îngrijirea viței de vie sunt odihna și plăcerea bătrâneții mele, care nu mă mai satură de atâta desfătare”. „Vița de vie este o minunată podoabă a plaiurilor și dealurilor ro­mânești”, afirma Gheorghe Ciulei. Mult succes tuturor!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *