Am adoptat un motănel tare jucăuș

fată cu pisoi
Foto: Elena Ristea

Elena Ristea, București

Dragii mei, Iubesc animalele foarte mult, mai ales cele ce pot fi ținute în apartament. Este așa de drăguț să mângâi ceva pufos, mic și alintat.
Prietena mea își luase de curând o pisică, mai exact un pui de pisică foarte jucăuș de culoare gri. Văzând cât de jucăuș poate fi, m-am decis să îmi iau și eu una. Așa am adoptat un motănel de 2 luni, alb cu gri, mascul. Când l-am adus prima dată acasă se ascundea: pe sub pat, pe sub noptiere, sub bibliotecă …nu știam de ce face așa. L-am lăsat să facă ce vrea, să se ascundă unde vrea. A ieșit de sub pat și a început să alerge toată camera, să se joace cu orice prindea, este foarte atent după tot ce zboară. Parcă e un pui de tigru vânându-și prada, cu toate că are doar 2 luni. E atât de amuzant cum se pregătește să atace. Se joacă în special cu biluțele din aluminiu. Când venim acasă, imediat sare din pat și vine la picioarele noastre să îl luăm în brațe. Apă și mâncare are întotdeauna la discreție.

Este foarte curat. Nu își face nevoile decât în litieră. Chiar dacă mai găsim nisip pe lângă litieră știm că nu o face din ambiție. Nu s-a întâmplat să facă vreo prostie până acum. Poate o singură dată, când l-am lăsat prea mult singur în casă și a ros un cablu de la un mouse. Asta a fost singura lui prostie de proporții. Când îi facem baie stă atât de liniștit, mai scoate un miau din când în când, dar nu se opune. I-am făcut jucării din biluțe de aluminiu destul de mari, pentru a nu le putea înghiți sau am legat un șnur de ele pentru a-l alerga puțin prin casă. Penele găsite prin parc de la porumbei le-am spălat și le-am lipit pe un băț din plastic.

Mănâncă atât mâncare gătită, cât și din cea specială. Nu este pretențios. Probabil datorită faptul că nu este de rasă. E curios exact ca un copil de 2 ani. Orice mișcă, se bălăngăne, scoate zgomote, acolo trebuie să fie și el, urmărind și studiind. Când cineva vrea să intre în cameră sare din pat și se duce la ușă, iar dacă ușa nu se deschide, cu toate că se aud zgomote, se uită la noi așteptând să se întâmple ceva. De când l-am adus acasă (de 4 luni) doarme cu același urs. Pe urs, pe lângă urs, oriunde, dar să fie în apropiere de urs. Doarme cam peste tot.

Când lăsăm ușa deschisă la șifonier, țop și el pe hainele proaspăt împachetate. Nu ai cum să te superi pe un ghemotoc de blăniță alb. Îi plac pungile din plastic la nebunie; se joacă cu ele și se așază leneș. Noaptea doarme pe noptieră sau la picoarele noastre, iar dimineața vine cu boticul umed să ne trezească. Se uită din pat pe geam la orice mișcă, la orice zboară și își ciulește urechile la orice zgomot, mai mult sau mai puțin plăcut. E foarte atent la mouse-ul de la calculator. Dacă cineva stă la birou și nu e băgat în seamă, sare în brațele noastre și se cuibărește acolo sau se bagă în sertarele deschise și așteaptă să-l dea cineva jos. Recunosc că l-am alintat, sper ca atunci când se va face mai mare să nu se observe acest fapt. Îi place să facă poze, este foarte încântat de obiectivul aparatului. Este un motănel de nota 10 și suntem mândri de el.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *