Am ajuns în Corfu și m-am îndrăgostit pe dată de Grecia

Alexandru M. Marin, București
Dragă redacție,
Corfu GreciaAcum 2 ani am avut norocul să vizitez un colțisor din Grecia, mai precis din insula Corfu, unde am stat aproape o săptămână și pentru că amintirile acelor zile minunate mă ajută să uit un pic de faptul că vara aceasta capitolul vacanță a fost trecut cu vederea de noi, din cauze financiare, vă povestesc ce mi-a plăcut acolo.
Despre Grecia auzisem de multe ori vorbindu-se ca destinație bună de vacanță, dar nu mă încumetasem să pornesc spre această țară, poate din teama de necunoscut, de frica drumului lung și a costurilor pe care le implică o asemenea acțiune. Însă în toamna lui 2008, când ne făceam planuri de murături și conserve, iar la concediu nici nu ne mai gândeam, am avut parte de o mare surpriză. Din motive personale, o prietenă a fost nevoită să renunțe la sejurul planificat și pentru că totul s-a petrecut pe neașteptate nu a avut cum să găsească amatori de vacanță cu o zi înainte de începerea sejurului. De aceea mi-a făcut mie și soției un dar minunat, ne-a trimis în locul ei în Grecia.
Am călătorit cu avionul și nu pot să vă spun ce experiență a fost, mai ales că era prima oară. Oscilam între mirare și teamă, între entuziasm și îngrijorare, dar totul a decurs normal și în câteva ore am ajuns la destinație. Un autocar ne-a luat de la aeroport împreună cu alți turiști care urmau să fie cazați în aceeași zonă și ne-a lăsat la hotel. Abia după ce ne-am cazat ne-am mai venit un pic în fire. Oricum cât am stat în Grecia ni se părea că totul este ireal, că face parte doar dintr-un vis foarte frumos.

Marea se întindea la câteva zeci de metri de hotel și doar faptul că o puteam vedea toată ziua ne relaxa cu totul, ca să nu mai vorbesc de briza ce făcea și căldura suportabilă. Începutul toamnei adusese vreme tocmai bună de vacanță, zile cu soare strălucitor. dar plăcut, apa mării era caldă și îmbietoare. Pe lângă culoarea sa care te curerește de la prima vedere, acel albastru turcoaz de vis, are și o claritate deosebită chiar și până la 1,2 m adâncime. Din loc în loc, în nisip se iveau smocuri de alge lungi și mlădioase între care migrau grupuri de pești albi-albăstrui, care ajungeau de la 5 până la 20 cm lungime. Erau destul de precauți, când te întâlneau, dar curioși, așa că după ce le-am dat câteva fărâme de pâine (cum mă învățase o turistă poloneză), au început să vină buluc, făceau roată în jurul nostru.
Poate fiindcă sezonul estival era la final, am zărit destul de puțini turiști în afara celor de la hotel, deși erau destule pensiuni în stațiune. Chiar și o parte din renumitele taverne erau închise. În cele în care seara se auzea muzică grecească încet, încet venea să o acompanieze și zumzet ușor de voci obosite de soare care sporovăiau în toate limbile europene, semn că patronii reușiseră să atragă clienții.

Grecia, Corfu, taverna
Foto: Alexandru M. Marin

Din păcate, nu pot să vă spun prea multe despre mâncărurile tradiționale, fiindcă am luat masa doar în locul unde aceasta ne era asigurată și unde serveau preponderent preparate din bucătăria internațională. Am reținut însă gustul brânzei și al măslinelor (care parcă nici nu aduceau cu cele pe care le cunoșteam de la conservă).
N-am reușit să vizităm orașul Corfu, deoarece eram cazați la o distanță considerabilă de acesta și zilele au trecut foarte repede până să ne hotărâm noi. Ca să vezi cât mai multe, poți să călătorești cu autobuzul, căci sunt curse regulate între localități, dar mai bine este să închiriezi o mașină, cu care să ajungi în toate colțurile insulei. La o agenție de turism din apropiere puteai achita diverse excursii, în fiecare zi era alt circuit propus, numai bani să ai că de călătorit aveai unde. După câteva calcule ne-am decis să mergem și noi într-o excursie de o zi cu un vaporaș pentru a vizita satul Gaios de pe insula Paxos și orășelul Parga de pe continent. Dimineață un microbuz ne-a luat de la hotel și ne-a dus până în port, unde ne-am îmbarcat pe un vaporaș destul de vechi, dar bine întreținut, dotat și cu o mică piscină, pentru a face călătoria (ce dura 2 ore dus, 2 întors) mai ușoară, mai ales pentru copii. La început eram doar vreo 5 persoane și ni se părea un spațiu imens, dar în jumătate de oră, toate locurile erau ocupate și era cu totul altfel.
Înaintând ușor spre sud, am avut posibilitatea să vedem vechea fortăreață venețiană înălțată pe țărmul insulei Corfu. Albastrul parcă infinit al mării, mirosul de sare, valurile molcome pe care se alintau razele soarelui au făcut ca vremea să treacă repede. Pe nesimțite am ajuns în dreptul insulei Paxos, unde ne-am oprit pentru câteva ore, în care fiecare turist putea alege să facă ce crede de cuviință, să viziteze pitorescul sat Gaios, ale cărui străduțe înghesuite te fascinau, să cumpere suveniruri pe care le găseai la tot pasul ori să-și refacă puterile cu o gustare la taverne. Orice ai fi ales, tot ieșeai în câștig. Noi am încercat să vedem tot mai mult din ce oferea locul respectiv așa că ne-am plimbat mai mult prin sat, încercând să ținem minte ce e mai frumos și să facem fotografii. Am întâlnit pescari tocmai întorși de pe mare cu plasele în care se zbăteau specii ciudate de pești, pe care nu le mai văzusem, am văzut moșnegi din partea locului stând la umbră și privind visători spre mare, ambarcațiuni frumoase, pline cu turiști. Dar cel mai mult mi-a plăcut cum erau amenajate tavernele tradiționale, fiecare având diverse desene pe ziduri de la viță-de-vie, la frunze, dansatori, pirați, care dădeau identitate locului respectiv. La case predomina combinația de alb (zidurile văruite) cu albastru (pe obloanele ferestrelor, uși, vase de flori), care se regăsește și pe steagul elen.

Corfu Grecia
Foto: www.pixabay.com

Greu ne-a fost să ne desprindem de peisaj și să ne îmbarcăm din nou pe vaporaș, doar gândul că urma să vedem alte locuri poate la fel de frumoase ne-a ajutat. Și după vreo jumătate de oră am ajuns într-un golf minunat pe țărmul căruia se întindea orășelul Parga cu casele parcă suprapuse într-un minunat joc de culori, în spatele cărora se întindea o perdea de vegetație bogată. Alte 2 ore de plimbare pe străduțele pitorești au fost insuficiente pentru a “gusta” din bogăția de frumos pe care o aveai la îndemână. Am intrat și într-o bisericuță cochetă organizată întocmai ca lăcașele de cult de la noi, fiindcă suntem tot creștini ortodocși, și ne-am rugat o clipă pentru familie, prieteni și toți cei care ne-au ajutat într-un fel sau altul să ajungem în acele locuri. Cu sufletul împăcat, am făcut drumul înapoi spre Corfu însoțiți de ultimele raze ale soarelui, care parcă ostenit ca și noi, se pregătea de culcare și se înveșmântase într-un văl ciudat de ceață, care făcea peisajul să devină opalescent.
Peste 2 zile ne întorceam acasă, cu bucuria de a fi vizitat locuri pe care nici măcar nu visam să le zăresc și cu promisiunea că măcar o dată în viață voi mai ajunge în Grecia, țară de care m-am îndrăgostit pe dată.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *