Am avut curaj să mă mut la țară datorită experiențelor cititorilor

staturi de plante
Foto: Maria Soare

Maria Soare, Tulcea

Dragi prieteni, Sunt o cititoare fidelă a revistei și chiar mi-au fost publicate două articole cu experiențele mele privind casa și grădina. Mulțumesc pentru premii redactorilor revistei și vă urez tuturor să fiți sănătoși, pentru că, dacă este sănătate, poți să faci orice.
Revin prin a vă împărtăși din bucuria mea în legătură cu realizările în domeniul grădinăritului. Data trecută vă povesteam că am reușit să ne cumpărăm o căsuță la țară unde ne încărcăm bateriile în fiecare weekend. Am muncit mult, am renovat, am reorganizat, am construit. La început am avut sprijinul părinților mei ce au locuit acolo 2 ani, dar dorul de locul lor natal, de căsuța lor, a învins. Așa că ei au plecat la casa lor și noi am rămas să ne descurcăm singuri, în condițiile în care noi locuim de fapt la oraș. A fost foarte greu la început, fiindcă nu știam ce să fac, nu știam să îngrijesc grădina, să fac răsaduri, să cultiv diverse. Dar numai cine nu vrea nu se descurcă. Părinții au plecat în luna noiembrie, așa că toată iarna am studiat. Am răsfoit zecile de reviste practice în care am găsit destule sfaturi din ex-periențele cititorilor, am navigat pe internet și, dă-i bice! A venit primăvara și am început cu grădinăritul, am făcut singură răsaduri și, doamne, ce mi-a plăcut să le cresc. Întâi am așezat semințele frumos ordonate în diverse tăvițe recuperate de la carnea  pe  care o cumpărăm de la magazine. Apoi când ele au mai crescut și aveau deja 4 frunzulițe, le-am repicat în pahare de unică folosință, recuperate de la aparatul de cafea ce îl aveam la servici. Și aproape de 1 mai, când temperaturile nu mai sunt reci noaptea, le-am plantat în grădină. La început a mai venit mama pentru a mă școli, dar încet-încet am învățat să fac singură, să prășesc, să copilesc, să le ud, să le stropesc antimană. Eu care nu mă vedeam niciodată în stare să am singură grijă de grădină, am reușit. Bine, recunosc că am avut și ajutoare, în sensul că tata-socru, rămas singur după moartea soacrei, a venit să stea la „aer”. Și el a udat la greu (avem fântână în curte – am cumpărat o pompă și un butoi din  acela de plastic de o tonă) încărca butoiul și a doua zi uda cu apa din el, pentru că oricât le-ai îngriji și le-ai iubi, plantele fără apă mor. Și cum noi nu ajungeam decât în weekend, clar ar fi murit. Mai venea din când în când o verișoară (la fel de necunoscătoare ca și mine – ba mai rău, eu măcar m-am născut la țară, dar ea este orășeancă get-beget) ce mă ajuta și ea la diverse – plivit, curățenie în grădină pentru că, credeți-mă, îmi venea să mătur pe alei, așa frumos era. Chiar râdeam împreună, că în curând vom renunța la servici și vom face o pensiune agroturistică, unde clienții vor fi primiți să muncească în grădină pentru a se „destresa”, pentru că noi asta simțeam. Seara eram rupte de oboseală, dar psihicul era la cote maxime. Răsadurile mele au fost vedetele grădinii, pentru că îmi place tot ce este deosebit și special. Am avut roșii de diferite soiuri (unele exotice, ce au crescut lungi ca niște banane), vinete albe, ardei  negri, roșii ciocolată, cherry galbene în formă de pară, dovlecei la metru, fasole la metru, pătrunjel creț, morcovi colorați (galbeni, negri, albi) și multe altele. De câte ori veneau prietenii în vizită se minunau de ceea ce vedeau în grădină și mă întrebau de unde am ciudățeniile astea, iar eu râzând le spuneam că „iarna nu dorm”, fac planuri și caut semințe pentru viitoarele răsaduri. Ca să nu mai vorbesc de pasiunea nebună pentru flori. Peste tot, unde este un petec de pământ gol, imediat răsar niște floricele, în grădina de legume, lângă garduri, pe aleile de acces, lângă gardul cățeilor. Am zeci de soiuri de flori de toate felurile și de toate culorile. Curtea mea are flori înflorite în toate anotimpurile, începând de la gingașii ghiocei până la crizantemele târzii ce uneori, dacă vine înghețul repede, le prinde cu zeci de boboci, panseluțele ce rezistă peste iarnă și dacă nu este zăpadă înfloresc ca nebunele, de se minunează toți trecătorii. Am amenajat curtea cu două spații cu gazon, încadrate de trandafiri și alte flori. Mai vrem să construim un foișor și un barbeque. Avem materiale pregătite, dar pentru că în septembrie am pregătit un eveniment foarte important, nunta fiului nostru, nu am avut timp, așa că am amânat pentru anul acesta. Petrecerea de a doua zi după nuntă am organizat-o acolo la „moșie” (cum îmi place mie să spun) cu ciorba de potroace, cu lăutari și cu dansuri pe gazon. A fost foarte frumos și foarte bine venită petrecerea pentru toți cei dragi nouă, care și-au petrecut câteva ore la aer curat. A fost o încununare a tuturor eforturilor noastre de peste an, pentru că satisfacția este și mai mare când vezi că de ceea ce faci tu se bucură și alții. Am făcut zeci de conserve de toate felurile: zarzavat pentru ciorbe, roșii în bulion, compoturi, gemuri, dulcețuri, dulceață de ardei iute, zacuscă, ketchup, castraveți, go-goșari în oțet, murături asortate, din care am dăruit și celor dragi. Anul acesta am destule planuri și printre altele vreau să încerc să usuc roșii și să fac vegeta de casă. Cred că nu e greu și o să vă povestesc la sfârșit de sezon dacă am reușit. Ideea este următoarea: trebuie să vrei, pentru că sigur reușești, nu trebuie să îți plângi de milă, să nu aud că nu e bun pământul, nu e bun răsadul, a fost secetă și alte chestii. Nu-i nimic, ai greșit, data viitoare știi ce nu e bine și o iei de la capăt. Eu am o problemă în grădină, am cârtițe ce mi-au distrus destule plante, mai ales bulboasele. Dar mi-am spus: nu mă las! Ele distrug o plantă, eu replantez cinci și unul din noi tot va ceda, și sigur nu eu. Deci, dragi prieteni, vă urez succes în sezonul ce începe, să fiți încrezători în șansele voastre și, desigur, să îm-părtășiți experiențele voastre, bune sau proaste, pentru că este important pentru alți oameni (ca mine) ce iubesc grădinăritul.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *