Am călătorit în Țara Sfântă

cuplu varstnic
Foto: Nicolaie Nicula

Nicolaie Nicula, sat Palanga Față, com. Amărăşti, jud. Vâlcea

Stimată redacție, Vă povestesc ceva despre vacanța pe care am petrecut-o în Israel împreună cu soția mea. M-a făcut să scriu despre Biserica Învierii, fiindcă am intrat şi noi acum în postul sfintelor Paşti.
Această excursie normal, cinstit, trebuia făcută 100% ca pelerin, nu ca excursionist sau turist. Dar toată lumea care vine în aceste locuri se încarcă pozitiv din toate punctele de vedere. Biserica Învierii este numită Biserica Întregii Creştinătăți. Aici s-a săvârşit cea mai înfricoşată dramă din istoria omenirii. „Omul” a încercat să omoare pe fiul lui Dumnezeu. Dar tot aici Hristos a înviat din morți, dându-ne tuturor iertare şi viață veşnică. Aici se găsesc tot felul de oameni; tineri şi bătrâni, albi şi negri, galbeni, sănătoşi şi bolnavi, călugări, preoți de diferite religii de pe întreg globul pământesc. Toți păşim cu spăşire, încet, îngândurați, cu privirile aplecate. Intrarea se face pe uşile mari care au fost construite de cruciați şi după aceea de Sf. Elena. Aici se găseşte Muntele Golgota şi Mormântul Domnului Iisus Hristos, iar jos la câțiva metri, am coborât nişte scări unde Sf. Elena a găsit cele 3 cruci. La câțiva metri de intrare se află Piatra Ungerii, este o placă funerară, de culoare roşie, care răspândeşte o mireasmă de mir, toți ne aşezăm în genunchi, ne închinăm, sărutăm lespedea (mulți au diferite obiecte cu care şterg lespedea, probabil haine, lucruri de la cei dragi, bolnavi care nu au putut ajunge aici). De aici ne îndreptăm spre Golgota, care este în partea dreaptă de la intrare, se urcă pe nişte trepte groase până sus pe Golgota; aici a fost înfiptă Crucea cu Domnul Iisus Hristos, răstignit pe ea. Aici se află o încăpere cu două altare. Primul altar este locul unde a fost dezbrăcat Domnul de hainele sale şi pironit pe cruce, celălalt altar aparține ortodocşilor unde a fost înfiptă crucea Domnului. Tot aici se află şi Icoana Maicii Domnului în care o sabie îi străpunge inima şi se numeşte „Fecioara durerilor”. După câțiva metri mergem în genunchi, ne apropiem de o cruce mare, cu Mântuitorul pictat pe ea dominând Sfântul altar. Sub sfânta masă se vede o gaură adâncă în piatră marcată de o rozetă de aur în formă de stea. Aici este locul unde s-a înfipt crucea. De sus atârnă multe candele aprinse, multe lumânări cu o bună mireasmă de smirnă şi tămâie. Golgota este calea mântuirii noastre, că dacă nu suferim necazurile vieții pământeşti, nimeni nu poate ajunge la Hristos. Fiecare dintre noi are o cruce de dus pe acest pământ, unii mai grea, alții mai uşoară. Cu cât ne dă Dumnezeu crucea mai grea, cu atât ne ajută mai mult să o ducem până la sfârşitul vieții. Aici este primul loc, sau mai bine zis unul dintre locurile de pe „Drumul crucii”, unde îți curg lacrimi. Aici, când ai durere în suflet, când ai o boală sau mai multe, prin aceste lacrimi care îți curg, Mântuitorul Hristos, ți le şterge, te linişteşte, îți iartă păcatele, şi pleci mai departe, liniştit ca un fulg, optimist, încrezător, smerit. După aceasta am coborât scările groase pe cealaltă parte, am trecut pe la Piatra ungerii şi ne-am îndreptat spre Sfântul mormânt. Aici, stăm cam 1 oră la coada formată din oameni de pe toate continentele. Aici parcă toți eram de aceeaşi religie, acelaşi neam, parcă eram ca frații. Când am ajuns în fața Mormântului, se vede o boltă înaltă, rotundă, candele aprinse, se ridică un baldachin de piatră deasupra mormântului. De asemenea, sunt momente de cutremur, aici oamenii necredincioşi au îngropat pe Mântuitorul, aici au pus lespedea de piatră. Aici a venit Maria Magdalena la mormânt. Aici au fost şi cei doi ucenici, Petru şi Ioan. Aici a văzut Maria Magdalena cei doi îngeri şi a vorbit cu ei şi i-au arătat Mormântul gol. Am intrat în genunchi, ne-am închinat în Paraclisul Sf. Înger. Aici a întâmpinat Arhanghelul Gavril pe Maria Magdalena, sărutăm Piatra îngerului şi intrăm pe uşa foarte mică înaintea Sfântului mormânt. Ne închinăm, sărutăm Sfântul mormânt şi ne retragem. Aprindem 3 lumânări (în cinstea Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt). Mai aprindem 33 lumânări în cinstea anilor Mântuitorului Hristos, le stingem şi le luăm acasă, sau 33 lumânări de parafină albă. După aceea intrăm în Biserica Sfintei Învieri. În această biserică se vede un sfeşnic de piatră care marchează centrul bisericii. După tradiția bisericii ortodoxe, se consideră că Ierusalimul unde a fost răstignit Domnul Hristos este aşezat chiar în centrul lumii, pământului. Tot aici se află şi Alarul Armean, al Copților, Altarul romano-catolic, Paraclisul Stânta Elena. Se mai află altarul împărțirii hainelor şi al încoronării cu spini. După aceasta vine un tunel boltit care coboară în peştera unde au fost descoperite cele 3 cruci de către Împărăteasa Elena. Pe bolta tunelului sunt sute de candele mari de argint. După aceea ne retragem spre ieşire, unde vedem altarul încoronării cu spini şi Paraclisul lui Adam care se află sub Golgota. Tradiția spune că aici a fost îngropat strămoşul Adam. Când Domnul şi-a dat duhul, stânca Golgotei s-a rupt (despicat) în două de sus până jos. Atunci s-a aflat în stânca crăpată capul lui Adam, care a picurat sânge din trupul lui Hristos, de aici şi denumirea de „Muntele Căpățânii”. Este bine ca măcar o singură dată în viață să vizităm Țara Sfântă. Pe noi, aproape la 60 de ani, ne-a orânduit Dumnezeu să o vedem. Dumnezeu să ne ajute!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *