Am construit pergole pentru plantele agățătoare din curte

Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, loc. Drăgănești-Olt, jud. Olt

Stimată redacție,
În Practic-Idei nr. 7/2011 la pag. 43, doamna Maria Radu din Ticvaniul Mic, solicită sfaturi referitoare la bolțile de verdeață. Eu am construit în curtea casei astfel de bolți și pot să-i ofer câteva informații.

Bolțile de verdeață numite și pergole eu le-am realizat cu mulți ani în urmă și toată vara și toamna sunt acoperite de vegetație verde formată din viță-de-vie, clematite, pipa turcului, trandafiri sau mâna Maicii Domnului (Lonicera). Toate bolțile le-am confecționat din materiale fieroase, majoritatea fiind materiale recuperate de la diferite demolări, în special țevăraie, dar și de la centrul de colectare a fierului vechi. Deși când le-am adunat nu erau pe măsura necesară, le-am unit prin sudură electrică pe dimensiunile de la lucrare. Însă, pentru realizarea unei pergole se pot folosi și materiale lemnoase sau alte materiale plastice, rezistente, în funcție de mărimea și modelul pergolei.
Baza rezistenței pergolei o reprezintă spalierii sau stâlpii pe care se fixează celelalte elemente. Pot fi și spalieri de beton armat cu oțel turnați în tipare conform dimensiunilor, însă aceștia sunt grei, voluminoși, solicită o fixare specială, iar legăturile între ei atât pe lateral, cât și la boltă pentru susținerea vegetației se fac cu sârme care de multe ori se curbează sub greutatea plantelor.
Pentru realizarea unor pergole, este nevoie mai întâi de un plan (proiect) corelat cu scopul pentru care se construiește și cu felul plantelor urcătoare pretabile pe care vrem să le suspendăm, îmbinând utilul cu frumosul. Planul se va adapta la situația din teren și curte, precum și la construcțiile existente pentru a nu împiedica apoi trecerile cu mijloace de transport, cu materiale voluminoase sau agregate, dar și pentru a nu umbri straturile de flori sau ferestrele prin care intră lumina în casă. Totul trebuie făcut cu chibzuință, pentru a se ajunge la un aspect plăcut, nu numai util.
Pe lângă aceste reguli și conform planului, se pot adapta numeroase modele și dimensiuni, după preferința fiecăruia, dar la care trebuie să aveți în vedere și anumite elemente obligatorii pentru a obține o structură solidă și rezistentă în timp:
Aveți grijă ca bolțile să fi rezistente și bine fixate pentru a suporta greutatea plantelor suspendate, dar și influența factorilor naturali cum sunt vânturile puternice, zăpada abundentă sau slăbirea terenului în urma ploilor torențiale etc.
Puteți construi bolți tip tunel peste un drum, peste o alee, peste o platformă amenajată sau se pot construi semipergole (jumătăți de boltă) de diferite modele și dimensiuni, care se susțin numai pe o latură a construcției. Elementul principal îl reprezintă stâlpii care vor fi fixați în pământ în funcție de înălțime și greutate și care se consolidează la bază cu beton.
Aceștia se pregătesc mai întâi jos, pe o suprafață netedă și vor avea la bază, în porțiunea îngropată, bucăți de oțel pentru armarea betonului și curburile sau unghiurile din partea de sus care ajută la formarea boltei (adică acoperișul).
La montarea și fixarea acestora te folosești de sfoară și poloboc pentru alinierea verticală perfectă. Vor fi fixați mai întâi spalierii din capete, apoi ceilalți. Distanțele între stâlpi pot fi de la 1,5 m la 2 m și se unesc între ei cu elemente orizontale de grosime mai mică decât stâlpii. Aceste elemente vor fi distanțate între ele după cum doriți, în funcție și de stocul de materiale, dar ținând cont să evitați o încărcătură prea mare pe spalieri, care ar reduce și luminozitatea sub pergolă.
Eu am fixat aceste elemente astfel: prima bară de jos la 1 m de la sol, iar următoarele la 0,70 m între ele, fiind nevoie de 4 bare la un perete lateral cu înălțime de 3 m. La pergolele mai joase se reduce din numărul barelor orizontale, după nevoie.
În cazul pergolelor-tunel peste alei și drumuri, deschiderea poate ajunge chiar și la 3,60 – 4 m, dar poate fi și mai mică, în zonele pe unde nu se trece. Bolta de deasupra este susținută de arcade care permit fixarea celor doi pereți laterali, fără să mai fie nevoie de ancore de susținere a spalierilor. Ele ajută la consolidarea stabilității spalierilor. Montarea elementelor de acoperire și a barelor dintre pereți se face după ce spalierii s-au consolidat.
Pentru a da un aspect mai plăcut și pentru a favoriza arcuirea tulpinilor, joardelor și mlădițelor peste boltă este bine să se renunțe la unghiul drept, formând fie un cat în larg, fie un unghi mai deschis. Dacă bolta este din material lemnos, bara cea mai de sus va fi din lemn rotund.

Arhiva Practic-Idei

Nu sunt de acord ca pentru susținerea elementelor care formează unghiul de sus să se utilizeze console, deoarece acestea dau un aspect inestetic sub pergolă. Barele laterale metalice se pot fixa prin sudură sau șuruburi și cuie la alte materiale. Pentru aspect și o bună izolare față de factorii de mediu, toate elementele pergolei se vopsesc.
Atenție, țineți cont că la pergolele pentru glicină este nevoie de elemente puternice, rezistente, deoarece planta se răsucește, se îngroașă și se lemnifică și nu se mai poate desface, iar în al doilea rând greutatea tulpinii, împreună cu frunzișul și inflorescențele mari, este mare.
În cazul în care planta urcătoare este un butuc de viță-de-vie roditoare, acesta se va planta la jumătatea distanței între doi spalieri și puțin mai în exterior, dirijând joardele prin legare într-o parte și alta la legarea în uscat și apoi în sus la legarea în verde. La fel procedați și în cazul clematitelor, al caprifoiului, al trâmbiței și al altor liane care se tund primăvara.
Pentru construirea unei bolți de vegetație nu trebuie căutate șabloane, tipare. Modelele și dimensiunile se adaptează situației din curte și locului, ținând cont de regulile generale, pe care le-am scris mai înainte.
Avantajul acestor metode de înfrumusețare a grădinii este că, pe lângă contribuția la crearea unui spațiu plăcut, cu un aspect chiar exotic, ajută și la mascarea unor zone mai puțin interesante din grădină, cum ar fi gardul vecinului sau curtea animalelor.
Ecranul de vegetație pe care-l constituie frunzele și florile, întregite cu rodul (în cazul viței-de-vie) creează în interiorul pergolei un mediu plăcut cu umbră și răcoare vara, favorabil și sănătos, cu parfum și culoare date de flori, un mediu de relaxare sau de lucru plăcute pentru o familie într-o curte cu verdeață.
Cu toate acestea, am observat că se folosesc pergolele tot mai des și în spațiile verzi de lângă blocuri. În situațiile în care Primăria nu se ocupă de acest aspect, el poate fi susținut de asociația de locatari, printr-un minim efort financiar al tuturor locuitorilor din bloc.
Cu siguranță că acestora le va face plăcere să stea în serile de vară la răcoare, la un pahar de vorbă cu vecinii lor de palier.
Vă doresc succes tuturor în tot ceea ce întreprindeți și, de pe-acum, sărbători fericite și un an nou mult mai bun și mai liniștit!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *