Am fost plăcut surprinsă de stațiunea Slănic-Moldova

Beatrice Roxana Pană, loc. Boldești Scăieni, jud. Prahova

Stimată redacție,
Revista Practic-Idei a rămas ultima publicație pe care o citesc cu plăcere și sper să aveți același succes ca și până acum, în ciuda crizei.
Fiindcă a sosit vara, vă propun un circuit turistic pe care eu și familia mea l-am făcut anul trecut.
Primul popas a fost la Slănic-Moldova, un oraș-stațiune din jud. Bacău. Așezată la poalele munților Nemira, a fost botezată „Perla Moldovei“ pentru că în acest loc se găsesc numeroase izvoare minerale folosite pentru tratarea anumitor boli. Aici am stat două zile, timp în care am vizitat orașul. Acesta se remarcă printr-o curățenie desăvârșită, prin aerul curat și o mulțime de flori mărginite de mici cascade. Pot spune că am fost foarte încântată și în același timp surprinsă pentru că nu mă așteptam la așa ceva.
Un alt punct de atracție îl reprezintă cele 15 izvoare termale. Accesul la ele se face pintr-o alee frumos amenajată, pe marginea căruia am găsit o păstrăvărie. Între bazinele pline cu pește, se plimbau țanțoși păunii.
După amiază, am urcat la „Izvoarele 300 scări“. Ca să ajungi la capăt, trebuie să mergi pe un drum prin pădure format din 300 de trepte de piatră.
A doua zi am vizitat salina de la Târgu-Ocna (8 km distanță de Slănic-Moldova), care este renumită pentru „aurul alb“: sarea. Intrarea în salină se face printr-un drum subteran de 3 km parcurși cu autocarul. Am stat în subteran 3-4 ore, timp în care copiii mei au alergat nestingheriți, au făcut plimbări cu rolele și au vizitat și biserica Sfânta Varvara. Acest sfânt lăcaș bisericesc este sculptat în totalitate în sare. Mâinile care au trudit cu atâta greutate aparțin unor mineri și stând sub cupolă, într-o liniște desăvârșită poți înțelege de câtă ambiție au avut nevoie ca să ducă la bun sfârșit această bijuterie.
La întoarcerea spre Slănic-Moldova am urcat la mănăstirea Măgura de unde se vede frumoasa panoramă a orașului Târgu-Ocna și unde veți întâlni și un monument istoric închinat unui soldat erou din cel de-al doilea război mondial.
A treia zi ne-am continuat călătoria spre Târgu Neamț. Prima oprire a fost la Humulești, la bojdeuca lui Creangă, locul de naștere al acestuia. Bojdeuca este o casă mică, țărănească, plină de obiecte vechi specifice gospodăriilor moldovenești din secolul trecut.  Lângă bojdeucă se află și Parcul tematic „Ion Creangă“. Acest parc reconstituie scene din poveștile și amintirile șugubățului Creangă. Pentru copiii voștri va fi un moment de încântare pentru că aici ai ocazia să-l compătimești pe bietul urs rămas fără coadă, să te sperii de figura fioroasă a mătușii Mărioara sau să-l urmărești pe Nică la furat de cireșe.
De la Humulești am plecat la Cetatea Neamțului. Această cetate face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională din România. Reconstruită între 2008-2009, ea a revenit la viață. În interior, domnițe frumos înveșmântate priveau luptele aprige între cavaleri. Temnița, sala de consiliu, bucătăria, camerele secrete sunt atât de frumoase încât ai impresia că te afli în acele vremuri demult apuse. Cetatea Neamțului este unul dintre cele mai frumoase locuri din țara noastră.
Am părăsit cu regret acest loc și ne-am continuat călătoria către Lacul Bicaz. Ne-am oprit în localitatea Durău, la poalele „bătrânului“ Ceahlău, unde am și înnoptat. Dis de dimineață am plecat spre Teiuș (în apropierea orașului Alba-Iulia). În localitatea Ceahlău, am vizitat și Palatul Cnejilor, un monument istoric din secolul al XIII-lea.  Din păcate, aceste ruine zac în uitare. Din acest celebru palat, astăzi nu mai există decât două turnuri parțial dărâmate și catacombe. În rest, o liniște deplină și un îndemn la visare.
După un drum lung, am ajuns în localitatea Râmeți (20 km distanță de Teiuș) unde am vizitat și mănăstirea cu același nume.
În dimineața următoare am pornit în aventură în Cheile Râmeților. Dezvoltate în estul munților Trascău, pe cursul pârâului Râmeț, aceste chei reprezintă un loc deosebit de pitoresc în care ai impresia că civilizația nu există și că timpul s-a oprit în loc.
Drumul nostru a continuat spre Sibiu și ne-am oprit la ocna Sibiului. Ne-am cazat în apropiere de „Lacul fără fund“.
Legenda spune că acest lac ar avea legătură cu Marea Neagră și totuși toți turiștii îl traversează fără frică datorită salinității foarte ridicate.
În ultima zi am pornit spre casă, dar am mai făcut o scurtă oprire și la Cetatea Făgărașului. Din păcate, în momentul vizitei noastre, cetatea era parțial închisă pentru că în câteva zile urma să se celebreze sărbătoarea „Zilele Făgărașului“.
E un loc deosebit de interesant, încărcat de istorie. Cetatea este foarte mare, cu multe turnuri, înconjurată de un șanț de apărare plin cu apă. Sălciile plantate pe marginea apei, peștii care se puteau vedea cu ochiul liber, poienițele verzi din jur, toate acestea au creat o atmosferă deosebită și merită efortul unei călătorii lungi.
Așa se încheie călătoria mea și a familiei mele printr-o părticică din frumoasa noastră țară. În urmă rămân doar amintirile și frumoasele fotografii realizate în acest timp.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *