Am hrănit cu biberonul un pui de cățel

Foto: Liviu Burtea

Liviu Burtea, loc. Siești, jud. Galați

Dragă redacție,
Vă povestesc despre un cățel simpatic, mic și pufos, pe care-l cheamă Bili.
Anul trecut, în noiembrie cățelușa Pușa a adus pe lume 2 căței frumoși și pufoși, dar după o lună ea a murit și au rămas singuri puiuții. Deși nu prea știam ce să fac, căci nu mai crescusem “de la zero” un cățel, nu puteam să îi las să moară, orice-ar fi fost! Am plecat degrabă la farmacie, am cumpărat un biberon cu tetină mică și 1 kg lapte praf, pe care l-am preparat cu apă și le-am dat. I-am hrănit pe rând, când pe unul, când pe celălalt, ca să nu sufere niciunul de foame sau să rămână mai slab.
Uite-așa, cu laptele din biberon și cu vorbe de încurajare și multe alintări, au crescut amândoi și s-au transformat în doi cățelandri frumoși și pufoși.
Din păcate, unul dintre ei a ieșit pe stradă  și mi l-a luat cineva, iar unul mi-a rămas și i-am pus numele Bili. Este mare și pufos. Este tare frumos, jucăuș, face tumbe, se joacă întruna cu mingea, vrea afară cu mine când ies la joacă pe stradă cu alți copii. Dacă nu-l iau cu mine plânge și se uită pe sub poartă, până intru eu în curte.  Dacă îl las și pe el pe stradă, se bagă și el în jocul nostru și aleargă vesel sau latră. Dacă ne jucăm ceva și fuge vreun copil după mine, Bili îl aleargă și i se agață de pantaloni, de parcă ar spune să mă lase în pace.
Când nu am vacanță, este trist și îmi duce lipsa în fiecare zi. Când vin eu de la școală, vine și mă așteaptă lângă ușă și vrea să mă joc cu el. Chiar dacă nu este un câine de pază în adevăratul sens al cuvântului, este tare deștept și păzește curtea. Nu are voie să pună niciun străin mâna pe mânerul ușii. Și nici nu încearcă nimeni, la cât de fioros latră Bili, ca să dea alarma.
Vă doresc sănătate, să aveți multe animale simpatice și o curte plină de flori!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *