Am învățat să fac brățările prieteniei

impletitură
Foto: Cristina Răduț

Cristina Răduț, loc. Ștefănești, jud. Argeș
Draga mea revistă Practic(ă), Țin în primul rând să urez tuturor cititorilor o primăvară însorită și de asemenea, un Paște fericit și plin de lumină.
Nu m-ar surprinde să aud că anul acesta revista va avea mai mult succes decât anul trecut. La cât sunt de interesante articolele, tot mai mulți oameni te vor vrea în casele lor și mulți vor începe să îți scrie. Am ales ziua asta să îți trimit o scrisoare, deoarece am simțit că trebuie să știi la ce mă mai pricep. Dacă până acum ți-am trimis scrisori cu origami și icoane pe sticlă, de data aceasta îți trimit sfaturi despre ceva mult mai migălos (după cum mi se pare mie). Întotdeauna mi-a plăcut să încerc ceva nou, să plec în căutări, să-mi cunosc pur și simplu limitele. Cu toate căutările de până acum, încep să îmi dau seama că limitele mele sunt unele extreme. Simt că încă nu am ajuns nici la jumătatea drumului pe care trebuie să îl parcurg. Cum am spus mai sus, îmi place să încerc tot felul de lucruri. Așa că, începând prin a mă încărca cu multă energie, mi-am propus să îmi găsesc o altfel de activitate care să îmi ocupe timpul liber (să fiu sinceră, de când cu liceul, timpul meu liber s-a scurtat foarte mult). Sunt de părere ca în loc să îmi pierd timpul prin cluburi, baruri sau pe la colțurile blocurilor, să fac ceva care să mă ajute în dezvoltarea unor calități ascunse, pe care fiecare dintre noi le are. După ce că mai toată ziua stăteam și împachetam la hârtiuțe mici, pentru origami, acum am început să împletesc fire de goblen pentru a realiza renumitele brățări ale prieteniei. Doar o mică vizită pe google, în care am văzut câteva modele cu aceste brățări, m-a motivat pentru viitor. Am început ușor, cu multe bătăi de cap, la un târg de hand-made organizat la liceul nostru, care avea ca scop învățarea unor activități interesante (ce era și mai interesant era că noi, elevii, ne învățam reciproc aceste activități). După ce am prins „baza” de la acel târg, am început să lucrez și acasă. Până în momentul de față, pot spune că nu am făcut multe brățări, dar din cele pe care le-am făcut am și dăruit unor persoane importante pentru mine. Ce îți trebuie pentru a face o brățară ca asta? Dacă stau să mă gândesc, ață de goblen și multă, multă răbdare pentru că, orice lucru minunat cere multă atenție și ceva timp. Ața de goblen se găsește mai peste tot, în toate culorile și toate lungimile însă răbdarea trebuie „căutată”. După ce găsești aceste două lucruri, te apuci de treabă. Iei toate firele, aduci la același nivel și faci un nod în capăt, însă lași loc mai mult pentru că la final, acea porțiune liberă o vei lega de cealaltă și așa o vei putea purta. După ce ai făcut nodul ar fi bine să iei o bucată de scotch și să lipești brățara de masă. Eu am încercat să înlocuiesc scotch-ul cu o mapă însă totul depinde de voi. Începi ușor să pui firele departate unul de celălalt. Primul fir din stânga îl înnozi cu toate celelalte până ce acesta ajunge ultimul fir, și tot așa până obții o brățară destul de lungă pentru mâna ta. Brățările prieteniei încep de la 6 fire și ajung până la 46 sau chiar mai mult. Prima mea brățară a fost de 6 fire însă acum, după aproape 2 luni de când m-am apucat de acestea, nu am avansat decât la unele cu 11 fire (poate pentru că mie îmi plac foarte mult ca lățime, dar și pentru că nu am făcut toate modelele posibile). De Crăciun mi-am permis să acord puțin timp și unei brățări speciale, care să arate că spiritul acestei sfinte sărbători plutește pur și simplu în aer. Cu toate că mi-a luat mai bine de 10 ore (modelele simple sunt făcute dintr-un singur nod însă a-ceasta are 4 tipuri de noduri, pe care a trebuit mai întâi să le descifrez) a meritat toată munca. După ce am făcut câteva brățări ale prieteniei, am descoperit alte brățări interesante de care m-am apucat și anume, renumitele brățări Shamballa. Cu una, două sau șase bile, ele sunt purtate de vedete cunoscute în toată lumea (bi-neînțeles cele de la mâinile vedetelor sunt „puțin” împodobite cu pietre scumpe și rare). Brățările au fost și vor fi la modă tot timpul, așa că se poate spune că este un hobby de viitor. Ele pot fi oferite în semn de prietenie sau chiar și ca un mic cadou. Și cum un cadou nu vine niciodată singur, am învățat să fac din hârtie și niște cutiuțe drăguțe, pentru a le oferi celor dragi.  Cu acestea spuse, sper să îți placă, dragă Practic, munca mea. Devine ușor după câteva modele și credeți-mă, sti-mați cititori, că nu te mai poți opri atunci când vezi că ceva atât de frumos rezultă din mâinile tale. Este muncă și migală, dar merită. Sper ca tot mai mulți oameni să își facă singuri brățările, nu să cheltuie bani pe ele. Mult succes!



One thought on “Am învățat să fac brățările prieteniei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *