Am izolat acoperișul terasei și am refăcut pavajul curții

Simona Surdulescu

Simona Surdulescu, Craiova, jud. Dolj

Dragă redacție,
Am promis că voi reveni cu amănunte despre ce am mai renovat anul trecut și cred că a venit timpul să mă țin de cuvânt!

Am început, imediat după Paști, când vremea s-a mai încălzit, să facem ultimele – sper – finisări prin curte. Aveam în fața bucătăriei de vară și a magaziei o terasă acoperită cu azbociment, pe care ne-am gândit să-l înlocuim, din mai multe motive: plăcile începuseră să se fisureze, nu cred că ar mai fi durat mult și ploaia ar fi pătruns prin crăpături; la soare, azbocimentul se încinge și în loc să țină umbră și răcoare în toiul verii, la ora prânzului nu se mai putea sta afară. Și nici aspectul acestui acoperiș improvizat nu mai corespundea cu ceea ce voiam noi să facem în curte. Drept pentru care am colindat vreo săptămână prin toate magazinele cu materiale de construcții și ne-am decis în final să acoperim cu plăci mari de țiglă metalică, am găsit chiar o culoare plăcută, un roșu închis, nu prea strident, care să se potrivească și cu țigla de pe casă și de pe garaj. Echipa noastră de meșteri, cei care ne-au făcut cam toate îmbunătățirile de când ne-am mutat de la bloc, a decis că ne trebuie și o izolație dedesubt, așa că am luat, la sfatul lor, niște plăci de OSB în loc de scândură, iar sub căpriori am pus lambriu de plastic pentru exterior. Între plăcile de OSB și lambriu am lăsat firele de la instalația electrică: am pus câteva surse de lumină suplimentare, tip felinar, pe stâlpii de susținere, cu posibilitatea de aprindere separată. Acum avem și lumină de neon, foarte puternică, deasupra mesei, și lumină mai discretă, pe stâlpii laterali, ceea ce poate da un aspect intim unei cine între prieteni.
Au fost și momente drăguțe când s-a lucrat la acoperiș, deoarece cuibul guguștiucilor era chiar în zona de lucru, și tocmai ce cloceau conștiincioși ouăle! Când a trebuit să se lucreze deasupra cuibului lor, „mămica” guguștiuc a refuzat să plece de pe cuib, cu toate că în jur era un zgomot infernal de flex, ciocane etc. și oameni care se agitau pe lângă ea, cu instrucțiuni speciale din partea mea să nu fie atins cuibul. A închis sărăcuța ochii și a suportat eroic toată tevatura, de parcă știa că în afară de gălăgie, nu i se va întâmpla nimic rău!
După ce s-a terminat tevatura cu acoperișul terasei, a început partea a doua a lucrării de renovare. Fiindcă cimentul din curte era vechi și începuse să se sfărâme, am decis că soluția cea mai bună era placarea cu pavele de 6 cm înălțime, pe strat de nisip, ca să existe și un bun drenaj și să nici nu alunecăm iarna sau pe ploaie, cum ar fi fost posibil dacă am fi pus gresie sau granit. În plus, nici nu costa atât de mult ca pavarea cu plăci de granit sau de piatră. Am ales un model cu care am fost toți de acord, din pavele rombice, în trei culori, care privite dintr-o anumită perspectivă dau impresia unor cuburi în relief. Tot meșterii ne-au zis că nu este nevoie să spargem cimentul vechi, că este chiar foarte bine pentru pavaj, fiindcă nu se lasă pavelele. Pe margini, lângă casă, garaj și unde ni s-a părut că este nevoie, am pus și rigole de plastic, să nu se adune apă și să băltească sau să înghețe iarna. Imediat cum se termina o porțiune de pavat, curtea căpăta alt aspect! Acum, că este totul gata, suntem foarte încântați. Și să nu credeți că am uitat de prietenii noștri Lady și Max!
Dacă Lady a beneficiat de o cușcă drăguță cu îmbunătățiri încă din toamna trecută, anul acesta „Vila Max” a fost beneficiara renovărilor. Fiindcă au mai rămas resturi de materiale, meșterii noștri s-au amuzat când le-am cerut să mai piardă câteva ore și să izoleze și căsuța câinelui. Au găsit niște bucăți mai mari de polistiren pe care le-au fixat pe scânduri, apoi au pus deasupra bucăți de OSB, și pentru un aspect mai frumos le-au și vopsit (cât a mai ajuns vopseaua dintr-un tub, dar voi continua eu, când voi avea un pic de timp). O bucată mare de țiglă de tablă a fost parcă rămasă special pentru acoperișul cuștii. În interior i-am pus o mochetă veche, să-i fie cald la iarnă. Cred însă că izolația i-a prins bine și pe canicula de astă vară, fiindcă nu-l mai scoteam de acolo.
Ca să nu intre apa de ploaie în cușcă, am ridicat-o pe un palet de lemn, iar bordura rămasă pe lângă pereți am umplut-o, evident, cu ghivece de flori. În spațiul dintre „Vila Max” și fântânița cu țestoase, am pus balansoarul și un suport pentru ghivece, primit de la o prietenă, care voia să-l ducă la fier vechi, fiindcă nu avea unde să-l pună! Așa că acum curtea este complet refăcută, robinetele de afară în stare de funcționare, bolta frumoasă ca în fiecare an și fiecare colțișor al curții are farmecul lui și arată bine.
Chiar și poarta și-a schimbat aspectul, fiindcă soțul meu a vrut neapărat să o refacem, să o facă din fier forjat, și i-a pus un sistem de deschidere cu telecomandă, ca la garaj. Vă trimit și niște fotografii, poate se vor inspira și alți cititori din experiența noastră! Oricum, le dorim succes la renovări!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *