Am refăcut gardul curții

Foto: Marin Toma

Marin Toma, București

Dragii mei,
Cu câțiva ani în urmă, am cumpărat o căsuță în jud. Buzău, care în timp a devenit casă de vacanță și care îmi ocupă tot timpul liber, pentru că pe o suprafață mică de 600 mp, aș vrea să am și legume și flori și arbori, incitat de articolele din revista “Practic-Idei” în domeniu. Vă scriu despre gardul de la șosea care are o lungime de circa 40 m, inclusiv poarta.
Când am luat casa, gardul făcut din “tagle”, cum li se spune în zonă, adică șipci din stejar de 6×3 cm, bătute la aceeași distanță de 6 cm între ele, era bun și rezistent. Timpul și intemperiile și-au spus cuvântul, astfel că au început să apară lanteți putrezi de care șipcile abia se mai țineau. Pe unele le-am legat cu sârmă să nu cadă, dar totul dădea impresia unui teren neîngrijit și cum de regulă gardul definește stăpânul …Așa m-a prins o nouă preocupare de cum va arăta gardul și am devenit foarte atent la diferite tipuri de împrejmuiri care să fie cumva altfel decât cele obișnuite în această parte a țării.
Am reușit, eu și cu soția, să ne oprim asupra unui model de gard cu dulapi orizontali, distanțați între ei, pentru că nu am nimic de ascuns din curte, și am început să facem un calcul estimativ al costurilor. Având în vedere și lungimea lui, ne-am oprit la 5.000 lei, sumă ce includea materiale și mâna de lucru.
Nu ascund faptul că hotărârea de a face un gard nou am luat-o după ce am văzut în mai multe numere ale revistei “Practic-Idei”, din ani diferiți, articole cu privire la felurile, modurile, costurile gardurilor realizate de unii cititori.
Proiectul fiind făcut și hotărârea luată cu privire la cum va arăta gardul, am discutat cu pădurarul care mi-a făcut un bon în valoare de 200 lei pentru bușteni de pin în lungime de 6 m din care să iasă, în urma debitării lor, 110 scânduri groase de 3 cm, lungi de 2-2,20 m și late de 15 cm, cu care să pot face panouri de 2-2,20 m lungime cu câte 5 scânduri pe fiecare. Am plătit pentru transformarea buștenilor în scânduri și tragerea lor la abricht, suma de 200 lei, la final rămânând și mai mult de un metru cub de deșeuri sub formă de scânduri, folosite la construcții nepretențioase.
La stâlpii dintre panouri au fost refolosiți cei existenți, care sunt din metal de cam 1,60 m înălțime și grosime de 4,5 cm. Prinderea scândurilor de stâlpi am realizat-o cu bucăți de platbandă, pe care o aveam în curte, debitată la 5 cm lungime, găurită pentru șuruburi de 6 mm și sudată, operațiuni care m-au costat 60 de lei.
Pentru că voiam ca stâlpii și baza panourilor să nu ia contact cu solul, am discutat cu niște zidari care s-au angajat să facă un soclu din ciment pe care să monteze stâlpii și gardul pe toată lungimea lui, întărit cu armătură din fier beton de 10 cm legată cu sârmă de 2 mm. Materialele și mâna de lucru m-au costat 3.500 lei, dar lucrarea a fost gata în patru zile și arată așa cum am vrut.
Am dat pe gard cu ulei de in în două rânduri, dorind să las lemnul natur, iar stâlpii i-am protejat cu vopsea maro. Am optat ca lemnul să fie din pin, la sugestia unor cunoscuți care mi-au spus că scândurile din acest material au culoare frumoasă și nu cad nodurile când se usucă, așa cum se întâmplă la celelalte categorii de lemn, rămânând într-un contrast frumos cu restul suprafeței, dar după nici un an, scândurile au căpătat o culoare cenușie, așa că le-am vopsit și pe ele în maro. Am folosit două cutii de vopsea de 2,5 litri pentru uz general, care au costat 50 de lei. Întreținerea gardului în timp va necesita noi intervenții și costuri bănești, dar în total gardul în forma finală m-a costat 4.560 lei, mai puțin decât estimasem, și-mi dă satisfacția că este unicat în zonă. Numai bine!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *