Am reușit să salvez pisicile birmaneze

Violeta Lila, Țiglead, jud. Bihor

Violeta Lila

Dragi prieteni,
Cu sfaturile din Practic-Idei am reușit să rezolv orice problemă legată de plante, animale, ornamete, case sau vacanțe. Aici găsești sfaturi la care nici nu te gândești!. Dar iată povestea pisicilor.

Într-o zi bate recenzorul la ușă, este doamna Lenuța, personalitate foarte respectată și cunoscută în toată zona, acum pensionară, dar cu zâmbetul mereu pe buze. O poftim în casă și intrând, aceasta începe aproape să țipe „Pisicile mele, pisicile mele! ”. A luat în brate birmanezele și a început să le sărute și să le vorbească. Am fost toți șocați, pisicile erau la noi de un an aproape (din 4 decembrie 2010). La începutul lui decembrie 2010 era foarte frig, fiecare zi a fost cu grade minus. Într-o zi, mergând la magazin, pe câmp parcă se mișca o tufă de pipirig uscată, apoi m-am uitat cu atenție și de fapt era o pisică. Mi-a fost milă de ea și m-am dus să o iau, dar cu atenție să nu mă muște. Dar ce să muște săraca, era toată înghețată și blana de la burtă plină de noroi. Am luat-o în brațe și uitându-mă în jur, o altă pisică era în apropiere, la fel de înghețată.
Le-am dus acasă și prima dată s-au încălzit și s-au obișnut cu încăperea, apoi le-am dat lapte și atunci am făcut o greșeală mare pentru că le-am pus prea mult și ele au tot mâncat, însă după aceea a fost dezastru. Nu știu exact, dar cred că de la lapte, în următoarele 4 zile au avut o diaree puternică.
În acele zile am citit articolul doamnei Liliana despre pisica ei birmaneză și asta mi-a dat putere și speranțe că munca și stresul nu au fost zadarnice. Veterinarul le-a prescris medicamente, dar nu puteam să le dau, deoarece le scuipau. Atunci am zdrobit pastilele și le-am presărat pe blănița pe care o curățau tot timpul și ajungând pe limbă medicamentele au avut efect. Le-am dat hrană uscată și apă și în câteva zile au fost sănătoase.
Mult timp au stat cuminți, dormeau și mâncau sau vizitau tava cu nisip ce era pe post de toaletă. Această tavă trebuie schimbată (nisipul din ea mai precis) în fiecare zi și nu mai este nicio problemă neplăcută legată de miros. Când a venit primăvara, ori stăteau lungite la soare, ori ne încântau cu joaca lor. Le-am spălat toată vara cu șampon deparazitant, le-am tuns prin august și blana a crescut repede și foarte moale și pufoasă.
Pisoiul are pe cap un model de coroană care a ajutat-o pe doamna Lenuța să le recunoască. Ea ne-a spus că, fiind la spital în acea perioadă, a lăsat la cineva să aibă grijă de cele 6 pisici pe care le avea, și a avut grijă. A prins pisicile mai blânde, pentru că celelalte au fugit și cu mașina le-a dus cam 3 km în câmp, unde le-a abandonat și unde le-am găsit eu. După ce a venit de la spital le-a căutat și în acel loc și prin multe locuri, dar nu mai erau. Acum ea plângea de fericire că  birmanezele ei nu s-au prăpădit. Pisicile parcă o știau, pentru că nu s-au speriat de ea, lucru pe care nu îl făceau în prezența străinilor. În final toată lumea este mulțumită și fericită.
Doresc multe realizări tuturor celor din redacție și cititorilor acestor minunate reviste din care învățăm mereu.
Aveți grijă de animalele voastre, deoarece vă vor răsplăti cu dragoste și recunoștință.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *