Am tuns aporocactusul cum m-ați învățat și a înflorit!

flori in jardiniere
Foto: Gabriela Ionescu

Gabriela Ionescu, com. Grădiștea, jud. Vâlcea

Stimată redacție,
Citesc de câțiva ani revistele Practic(e) (am participat și la concursuri) și dacă n-ar fi existat, nu aș fi avut nici eu colecția de flori pe care o dețin, și, de asemenea, nu aș fi știut multe din lucrurile pe care le-am învățat de la dragii cititori.
Iată aceste roade și în grădina mea de flori și nu numai. Cu ajutorul cititorilor practici, am reușit și eu să am printre minunatele mele flori și impatiens (popular sporul-casei). Nu reușeam niciodată să mă bucur de această floare toată vara. Aceasta până când am citit articolul din nr. 6/2009 de la pag. 82. Am înțeles că greșeala pe care o făceam era că o udam cu apă prea rece pentru ea. Dacă mușcatele îmi tolerau această imprudență, sporul-casei se înnegrea, îi cădeau frunzele și florile până să se desfacă.
Tot din revistele Practic-Idei am aflat că pământul acestei plante trebuie să conțină o cantitate mai mare de nisip decât al celorlalte flori. Urmând deci sfaturile cititorilor, am obținut planta din fotografia pe care o atașez.
Nu puteam să mă bucur nici de florile Aporocactusului (popular numit coada-șobolanului) decât atunci când am primit-o acum câțiva ani (era înflorită). Îndeplineam unele dintre condițiile de care are nevoie acest cactus, îl tratam ca și pe celelalte specii (repaus iarna și temperatură scăzută etc.), dar nu înflorea.
Apoi din revista nr. 1/2010, articolul de la pag. 82, am aflat despre „tunderea“ acestuia (1/3 din lungimea tulpinelor). Nu am stat pe gânduri și am aplicat aceast sfat imediat ce am citit. Drept urmare în această primăvară m-am bucurat de gingașele flori, care nu au întârziat să apară. Dovadă, aceeași fotografie unde în centru vedeți o frumoasă mușcată, îngrijită tot după sfaturile voastre, dragi cititori.
Printre alte mici meștereli în gospodărie, am făcut și un căruț de care suntem tare mândri, este confecționat dintr-un buștean, scobit cu drujba în interior, căruia i-am atașat drept roți niște bucăți de lemn rotunde. Arată foarte bine umplut cu pământ în care am sădit pe rând panseluțe, petunii, iar acum este plin cu flori de piatră.
Multe sunt sfaturile de care m-am folosit (din păcate n-am și poze), drept pentru care mulțumesc din suflet tuturor celor care vin cu idei noi, dar și tuturor celor care se ocupă de apariția acestor minunate reviste. Toate cele bune vă doresc!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *