Amintiri cu care voi rămâne mereu

restaurant
Foto: Florica Dragoș-Roman

Florica Dragoș-Roman, loc. Cluj Napoca, jud. Cluj
Dragi cititori, Cred că pentru un tânăr, unul dintre cele mai râvnite lucruri este să poată călători cât mai mult și în cele mai îndepărtate zări, să cunoască tot mai mult, din miracolul acestei lumi.
Acesta este și crezul copiilor mei și, chiar cu sacrificii (fiindcă nu-i ușor financiar) încearcă să-l realizeze, vară de vară. Mai concret, să călătorească. Și-n aceste călătorii, au și locuri favorite, cum ar fi Grecia – țara unde poți vedea muntele și marea într-un singur loc, unde pe lângă locurile încărcate de istorie: Olimpul, Acropole, Pantheonul, templul lui Zeus, portul Pireu, ori locuri sfinte, ca: muntele Athos, dedicat în întregime rugăciunii și preamăririi lui Dumnezeu, sau Meteora cu cele 7 dealuri și o mănăstire pe vârful fiecăruia, acest loc fiind considerat cel mai important Centru Monastic Ortodox al teritoriului grecesc, multe alte biserici și mănăstiri ce păstrează fresce-unicat, catapetesme deosebite, icoane făcătoare de minuni ori sfinte moaște; pe lângă acestea, zic, Grecia își are zilnic porțile deschise și spre parcuri și piețe noi, muzee, taverne unde greci, dar și străini, fie ei și turiști, petrec seri de neuitat. Salbe de restaurante, pensiuni și vile cochete și moderne, în care culoarea albă predomină, oferindu-le o notă distinsă, atrag privirea oricărui călător. Întinderile de măslini, smochini ori portocali, la fel. Ori croazierele zilnice, cu vapoare uriașe și confortabile ce se organizează pe cele 3 mări: Egee, Ionică și Mediterană, la care Grecia are ieșire, și care are fiecare lioralul și plaja ei. Pe 13.676 km se întinde litoralul Greciei, iar coasta măsoară 15.000 km. Și câte nu s-ar putea vorbi despre această țară fascinantă, leagănul civilizației occidentale, cum o numesc mulți. Dar eu, bunica septuagenară, vă voi vorbi tocmai de bucuria fără margini de a vizita și-n această vară Grecia. Și această bucurie vreau să v-o împărtășesc și vouă, dragi cititori. Copiii mi-au făcut acest dar, de a mă lua cu ei în Grecia, și-n vara aceasta, în sejurul programat. Puteam să le zic că nu merg? Doamne ferește! Mai fusesem de 2 ori în alte veri, dar ce și cât poți vedea în câteva zile? Poate într-un an, da! Deci le-am acceptat darul cu mare bucurie. Trebuie să recunosc că am rezistat mai greu ca altădată, și traseul fiind mai lung, ba m-am pricopsit acolo și c-o zi de spitalizare, din cauza oboselii, dar a meritat! Am revăzut cu emoție și bucurie locuri pe unde mai trecusem, dar am cunoscut și altele noi, exact ceea ce mi-am dorit și care a fost de altfel și principalul motiv al acceptului meu de a-i însoți. Îmi doream mult să văd Atena, unde încă n-ajunsesem, Paralia Katerini, pentru cumpărături și, mai mult ca orice, îmi doream s-ajungem în insula Eghina, la mănăstirea cu moaștele Sf. Nectarie, vindecătorul de boli. Să vizităm apoi și mănăstirea Kato Xenia din orașul Volos, unde se păstrează o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, țesut de ea însăși, din păr de cămilă (acolo am întâlnit și o măicuță din România) și să ajungem și la biserica Sf. Ioan Rusu, din orașul Procopie, insula Evvia, o biserică-bijuterie, ce adăpostește racla cu moaștele Sfântului. Ne-am rugat cu evlavie în toate aceste sfinte locuri și i-am mulțumit lui Dumnezeu că ne-a ajutat să le cunoaștem personal. Mi-am împlinit visul! Apoi, în cea de-a treia zi de drum, atât cu mașina, cât și cu feribotul, ne-am îndreptat spre locul de cazare: Nikiti, brațul Sithonia, regiunea Halkidiki. Mai aveam 8 zile de mare și plajă și de ajuns acasă, din care una am ratat-o cu spitalul meu. Dar ne-a fost de-ajuns. Mare avem și la noi, restul ne era nouă mai important: miracolul grecesc. Acum sunt din nou acasă și am timp să mă odihnesc. Vă mulțumesc, dragă redacție, pentru răbdarea de a-mi citi și „retușa” acest articol și, implicit, pentru publicarea lui. O toamnă bogată vă doresc, atât material, cât și spiritual!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *