Asterul rezistă iarna la frig și se înmulțește primăvara devreme

aster
Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

Dragi prieteni,
Am scris despre multe specii de flori în paginile revistei, dar în goana noastră după noutăți și după specii mai rare, am neglijat unele flori populare, rustice și ușor de întreținut, care, toamna, când florile din grădini se răresc, ne îmbogățesc peisajul cu sute de flori strălucitoare.
O astfel de specie pe care o recomand, mai ales începătorilor, este planta Aster sau ochiul-boului de toamnă sau steluțe de toamnă (Aster în limba greacă înseamnă „stea“). Este una dintre cele mai răspândite plante, cu o creștere și înmulțire intensă, nepretențioasă la îngrijire și condiții, dar totuși sensibilă la mucegaiul gri-pal care îi necrozează frunzele de la bază în sus, în timpul verii, mai ales dacă nu se ține cont de niște reguli.
Genul Aster cuprinde multe specii perene – câteva sute – precum și hibrizi. Câteva dintre aceste specii au fost mult cultivate în grădinile noastre și s-au răspândit peste tot. Între acestea, specia Aster Novii-Belgii (regele asterilor) și Aster Novae-Angliae (Noua Anglie) – care e mai înalt decât primul, dar și specii pitice precum Aster alpinus înalt de 15 cm cu flori albe sau ruginii.
Novii-Belgii este o plantă viguroasă, rustică, ce înflorește abundent și aproape concomitent pe toți lăstarii, încât tufa apare ca un buchet de flori care îi maschează frunzele de pe lăstari. Florile atrag fluturii și albinele. Are înălțimea de 70-150 cm. Capitulele de flori sunt asociate în corimbe (buchete) regulate, iar discul florii este plat de culoare galben-roșiatic.
Cea mai întâlnită culoare este bleu, cu nuanțe de indigo șters. Plantele înfloresc în septembrie-octombrie. Specia poate fi atacată de mucegaiul gri, dar rezistă și înflorește, însă are aspect necrozat la frunze.
Novae-Angliae – este mai rezistent la mucegaiul gri și este mai înalt, având tulpini rigide, mai îngroșate, lemnoase, pubescente (cu peri mari), puternic ramificate în partea superioară. Florile, calatidii de 4-5 cm în diametru, sunt grupate în corimbe rare și regulate. Înflorește ceva mai târziu toamna și mai lent, nu toate florile odată, dar se mențin destul de mult timp. Culoarea cea mai des întâlnită este mov sau mov-indigo de diferite nuanțe. Florile sunt mai bombate, iar cu timpul tulpina se lignifică.
Asterul pitic alpinus este o plantă care crește scundă și are petale mai rare, iar florile predominat albe sau rubinii sunt cu discul plat.
Toate speciile de Aster au lăstărire bogată și o creștere invazivă – prin drajonii care apar din rădăcini. Lăstăresc destul de bine și din mugurii de pe colet. Cresc pe orice sol, dar florile cele mai strălucitoare se obțin pe sol fertil. Plantele secătuiesc terenul unde cresc și de aceea trebuie mutate – transplantate – și rărite la 3-4 ani. Cresc în soare, dar și în locuri mai puțin expuse soarelui. Față de apă asterul are pretenții moderate. Timpul răcoros și ploios al toamnei favorizează această plantă.
Irigarea (udarea) se face seara sau dimineața pe răcoare, la bază, pe sol, ferind frunzele și tulpinile. Se va evita udarea în zilele prea călduroase când evaporarea apei favorizează apariția mucegaiurilor. Udarea se face rar, dar abundent. Rezistă la secetă, dar, neudată, face florile mai mici. Înmulțirea asterului se face foarte ușor prin divizarea tufelor toamna, după ofilirea florilor sau primăvara timpuriu, în martie, utilizând și drajonii care apar în jurul tufei, alături de lăstarii de pe colet. Se poate înmulți și prin semințe semănate primăvara în răsadnițe sau solarii. Asterul rezistă iarna la frig, chiar dacă rădăcinile nu sunt prea adânci în pământ.
Întrucât tulpinile sunt în general subțiri și înalte, iar masa foliară și florile o îngreunează, e nevoie de tutori ce se fixează în timpul creșterii, de care vor fi legate plantele în buchete, dacă sunt prea dese. Speciile mai scunde se pot cultiva și în ghivece sau jardiniere. După ofilirea florilor, la sfârșitul toamnei, tulpinile se taie cu foarfeca de vie, de la nivelul solului lăsând câțiva centimetri din tulpină. Florile tăiate se pot folosi pentru buchete și alte aranjamente florale. Asterul înalt – mai ales Novae-Angliae se impune în grup, solitar sau asociat cu alte specii perene sau cu trandafiri. Speciile mai scunde și pitice sunt excelente pentru borduri, în fața arbuștilor sau borduri mixte. Succes!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *