Casa la țară – alternativă pentru a economisi

livada cu fan cosit
Foto: arhiva Practic

Radu Maria, loc. Reșița, jud. Caraș-Severin

Dragi prieteni, „Oamenii cinstiți se adaptează mediului. Cei îndrăzneți adaptează mediul pe măsura lor.”
George Bernard Shaw.
O casă la țară îți oferă nu numai liniște, dar și multe satisfacții. Însă presupune să te adaptezi la mediul satului. Cu modestie și cu multă plăcere vă scriu despre felul cum economisesc, cuvânt care înseamnă pentru mine să nu risipesc ce am adunat cu trudă sau ce am moștenit de la înaintașii mei. Economiile făcute de mine stau la baza vieții mele ordonate și-mi dau siguranța zilei de mâine indiferent că e vorba de bani, materiale de încălzit casa sau de conserve pregătite cu măiestrie după rețete vechi și noi. Faptul că nu ai grija zilei de mâine îți dă o anumită sigu­ranță și-ți creează echilibrul atât de necesar pentru ceasul biologic, pentru viață. Cu mult înainte de a-mi încheia activitatea profesională, mi-am gândit o viață activă la casa părintească de lângă Oravița. În primul rând am făcut economii ca să-mi renovez casa, să beneficiez de confort și să trăiesc civilizat. Așa că pe primul plan a fost baia. Ca să-mi fie utilă și în anotimpul rece, am spart peretele care o separa de bucătăria de iarnă și am pus acolo o ușă. În felul acesta o pot încălzi și când afară este frig, de la bucătărie, fără alte cheltuieli. Am căutat un  boiler cu dublă încălzire: de la curentul electric și cu lemne. Iau o mână de lemne din grădină și încălzesc apa fără să cheltui un ban. Știu că este mult mai comod să branșezi boilerul la curent, dar consumul este mare și factura ridicată. Instalatorul mi-a conectat boilerul la chiuveta bucătăriei așa că am apă caldă timp de 24 de ore fără cheltuieli. După cuptorul mare, un model sârbesc cu dimensiunile de 1/0,6 m, de culoare albă, am conceput restul bucătăriei de iarnă, în alb și bordo. Cuptorul este multifuncțional, cu ladă de lemne, spațiu pentru 2 tăvi și plită mare care-ți permite să pui mai multe oale și să ai rezervă de apă caldă toată ziua. În plus, încălzirea cu lemne este mult mai sănătoasă și nu atât de periculoasă ca gazul. Este plăcut să asculți, mai ales atunci când este frig, cum focul mușcă din bușteni și cântecul lemnului care arde. De obicei, amestec lemnele uscate cu cele verzi ca să țină focul mai mult și să mă descurc până la primăvară. Zicala românească spune: „Fă-ți vara sanie și iarna car.” Eu mi-am cumpărat lemnele de foc din luna iulie, așa că am așteptat anotimpul rece fără griji. N-am făcut din casa părintească un depozit de vechituri; toate aparatele electrocasnice pe care le-am cumpărat sunt noi, cu consum minim de curent, deci clasa energetică eficientă. Și mobila de bucătărie este asortată, ea fiind singura piesă de mobilier păstrată din apartamentul din oraș. Rațiu­nea era că este încă modernă și funcțională, cu margini rotunjite și piese suspendate. Lemnăria ușilor și a ferestrelor, husele canapelei și covoarele sunt bordo. După modelul prezentat în Practic Idei intenționez, în vara care vine, să-mi instalez dușul solar pentru care am cumpărat deja butoiul, vopseaua neagră și furtunul. Este cel mai util și economicos, la țară, după munca în grădină și pe caniculă, atât pentru un duș meritat, cât și pentru udatul plantelor, seara. Toate cheltuielile mele sunt notate cu grijă ca să-mi cunosc balanța lunară și anuală. Cu energia, pentru încălzit și gătit, la țară și oraș, cheltuiesc în medie câte 60 de lei lunar având în vedere că pornesc obligatoriu centrala din apartamentul de la Reșița câteva zile pe săptămână. La țară am și aragaz cu butelie. Cenușa și rumegușul sunt îngrășăminte naturale benefice solului. Dacă ar fi să mă raportez la citatul lui George Bernard Shaw, cred că sunt un om cuminte, care se adaptează mediului. La țară lucrez mai mult singură, în livadă, în grădina de legume, în grădina cu flori, în vie, cu păsările, cu puii, așa că nici nu observ cum trece ziua. Anul trecut am plătit un zilier ca să-mi curețe livada de puieți sălbatici și ramuri uscate. Grădina mea este situată sub deal, așa că există tot felul de plante care îmi invadează spațiul și cu care mă lupt. Dar am și răsplata. Anul trecut, 2013, a fost un an îmbelșugat, atât de roditor că mi s-au frânt crengile încărcate de fructe. Eu am pus proptele într-o parte și crengile s-au rupt în alta. Cel mai mult m-am necăjit când s-a rupt vârful cireșului! Am tot studiat eu cum să-l ajut, dar nu mi-a reușit ideea. Cu mult efort am reușit să-mi fac vreo 50 de borcane de compoturi și dulcețuri din fructele zemoase ale cireșului, la țară și oraș. Am scris „cu mult efort” fiindcă aveam mâna dreaptă fracturată, dar mi-a părut rău să se risipească atâta bunătate de cireșe! Se zice că „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”. Așa că deja la sfâr­șitul lunii mai și iunie am făcut sucuri, dul­cețuri și compoturi din zmeură, căpșune și caise. Dar am pus și la congelator, în cutii, pentru înghețată, spumă, prăjituri și ca să le amestesc în iaurtul pregătit în casă. Nu știu dacă anul acesta, 2014, este tot atât de generos. Lipsa precipitațiilor mă îngrijorează enorm. „Când plouă toate germinează, Pământul liber de zăpezi, Spălat de ploi, se decorează Cu mii de mii de muguri
verzi.“ Citat din „Primăvara, pastel optimist” al scriitorului Ion Luca Caragiale. Face parte din poeziile rare, necunoscute publicului cititor care îl cu­noaș­te pe Ion Luca Caragiale mai mult ca dramaturg. Dacă aș fi rămas la oraș, încălzirea vremii și lipsa precipitațiilor mă bucurau, mă plimbam, la țară însă, văd lipsa ploilor și a ninsorilor cu alți ochi, ca o adaptare la mediu. Așa că nu fac risipă la conservele făcute anul trecut. Din piersici am făcut nectar, au venit apoi gutuile, prunele. Cea mai fină dulceață am făcut-o din prune de vară. De la o vecină, nem­țoaică, tante Mimi, care a locuit la moară am învățat să fac dulceață de pepene galben și de lubeniță. Compotul din pepene galben este mult mai aromat și parfumat decât cel de ananas! Dar și compotul de pere este delicios. Un gust deosebit are și dulceața de gogonele. Din roșii am făcut bulion și ketchup. Îmi plac mult ardeii copți așa că am pus și la borcane și la congelator. Murături de toate felurile și toate combinațiile, castra­veți, gogoșari, gogonele, simple și asortate, ardei umpluți cu varză sunt gata, trebuie doar să le deschid. Economiile mele vin și după un studiu al pieței. Am observat cu ocazia unui eveniment pentru care voiam să facem sarmale, pentru comunitate, că la piață costă scump varza acrită. Mai ales când trebuie să te încadrezi într-o anumită sumă, faci de două ori socotelile care la târg nu se potrivesc cu cele de acasă. Eu îmi pun toamna varză întreagă în butoaie și în găleți sau vase mai mici, pun varza tocată cu tot felul de condimente. La mine în zonă, apa din varză se numește moare de varză. Și moarea o folosesc ca să acresc ciorbele, dar îmi place să o și beau. Se cunoaște că varza are valori terapeutice; în acest sens moarea este un tratament natural benefic organismului. Economii fac și la carnea de pasăre. În 2012 am avut 50 de curci… acum am mai multe găini, deci am carnea asigurată și le-am mai dat și la copii. Și ouă am întotdeauna proaspete, luate din cuibar. Fac aici o paranteză și men-ționez că avantajele mele nu sunt numai de natură financiară. Eu știu cum mi-am hrănit păsările, știu că mănânc o carne sănătoasă, iar supele au un gust deosebit cu carne de pasăre de la țară. Și în cazul conservelor și dulcețurilor este același lucru. Știu că am luat fructele din pomii mei, știu cum am pregătit și cât sunt de curate și naturale. Nu suportă comparație. La Reșița urmăresc la promoție și cumpăr borcane cu capac și zahăr la promoție. La murături și la varză folosesc sare gemă măruntă pentru industria alimentară, la 5 kg. În toamna anului trecut am făcut zacuscă cu vinete, cu fasole și cu ciuperci. Mai am încă vreo câteva borcane cu tocană de legume și cu ghiveci pe care pot să le deschid imediat. Aceste conserve pot fi consumate reci sau calde. Ca să economisesc gazul de la butelie, care e de la lună la lună tot mai scump, mă trezesc di-mineața pe răcoare, la ora 5, și până la 7 când mă apuc de alte treburi, am terminat cu conservele. Le fierb și le sterilizez pe cuptor la foc mic. Din toate fructele existente mi-am făcut conserve. N-am ne­glijat însă nici legumele. Cu sfecla roșie am umplut multe borcane, simplă, rasă sau amestecată cu hrean. Pentru ca sfecla să nu-și piardă prețioasele vitamine, o coc în tavă, în folie. Am pus pentru iarnă în borcane și hrean ras, pe care-l amestec cu smântână atunci când îl servesc la friptură. Am pus hrean și în butoiul cu varză și la alte murături, în special la castraveți. Tot ca să economisesc bani, am pus la borcane mere rase din merii mei pentru ștrudel cu mere, prăjitura mea preferată. Înainte de a pune legumele în congelator, le opăresc și le răcesc. În zona mea cultivăm dovleci de multe feluri, pentru gătit și pentru plăcintă. Prețuiesc toate sfaturile și toate rețetele trimise de prietenele mele de la revista Practic. De la Mariana Petroiescu din Chitid, jud. Hunedoara, am primit multe rețete pentru pregătitul dovlecilor, un aliment deloc de neglijat. De la o vecină am învățat cum să păstrez morcovii în pământ, peste iarnă. Trebuie să acopăr locul cultivat cu tulpini de porumb. Am mai păstrat morcovii înveliți în ziare, apoi puși în lada cu nisip. De la părinții mei am învățat să păstrez merele în fân. La magazinele de la țară prețurile sunt foarte ridicate și nici nu ai siguranța că găsești ceea ce cauți. Nu este nicio greutate să-ți usuci verdețurile aromate. Eu am păstrat frunze de pătrunjel, țelină, mărar, leuștean și dafin în 3 modalități: uscate, în congelator, amestecate, în cutii, și verzi, în oale mari. Se păstrează bine în toate felurile. Cea mai aromată dulceață este din cireșe sălbatice. Dar și cea din fragi de pădure. De la munte vin în piețele noastre fructe de pădure, bureți de fag și ciuperci. Așa că am pregătit dulceață de afine, dar și celebra afinată, zmeurată. Musafirii mei străini se bucură de acestea din urmă, dar și de bureții de fag. Murăturile din bureți de fag, adevărate delicatese locale sunt pregătite după rețete de la Garana, un sat care a fost locuit de germani. Mura am scos-o din consum, mai nou îmi face rău. Dar am făcut o dulceață fină și aromată din măceșe. Compotul de coarne este foarte util pentru afecțiunile digestive: reglează tranzitul intestinal. Eu cultiv menta, o usuc și o folosesc pentru ceaiuri. Am ulcer cronic, iar pentru grupa mea sanguină, grupa 01, este indicată. În nicio gospodărie din zona mea nu lipsește vița de vie. Eu am urcat-o pe sârme legate sub streașină în curte, iar în grădină am pus-o pe sârma legată de stâlpi și pari de salcâm. De la sfârșitul lunii iulie până în noiembrie am struguri albi și negri din producție
proprie. Am făcut must, vin, dulcețuri, compoturi, tot ce mi-am propus. Din păcate, prețul cel mai ridicat la apa menajeră este în Reșița. Și sub acest aspect fac economii sub­stan­țiale la țară: fântâna mea este mereu plină cu apă potabilă, tot timpul rece și plăcută la gust. Se pare că în deal există un izvor care o alimentează permanent pe principiul vaselor comunicante. Economii fac și cu semințele pe care le iau de la flori și de la legume. Sfaturi utile am primit, în ceea ce privește calitatea semințelor și de la domnul Gabriel Dumitru, prietenul revistei. El m-a învățat să cumpăr sămânță hibrid care este mai scumpă, dar plantele sunt mai rezistente la boli și dăunători. Multe semințe de flori și legume am primit de la familia lui, cu multă generozitate și cu multe explicații despre însă­mânțare și producție. Eu păstrez semințele uscate în pungi de hârtie sau în cutii de medicamente. Și sâmburi de la piersici și vișini usuc și le semăn. Cu gândul că nu supăr pe nimeni, vă scriu că cea mai mare economie o fac prin faptul că nu-mi ard pensia pe țigări, nu consum alcool și nu am vicii costisitoare. Faptul că-mi cumpăr semințe, flori, plante mediteraneene nu este o risipă de bani. Este o modalitate de a investi. De la o prietenă a revistei, din Mehedinți am învățat să-mi prepar iaurtul în casă. Ea mi-a dictat, prin telefon, etapele de urmat și acum dau eu lecții de omenie. Ca să-mi fortific oasele, am cumpărat vara trecută, lapte de capră și mi-am preparat iaurt sănătos și fără chimicale. Atunci când a construit casa, tatăl meu, ca orice bănățean care se respectă a prevăzut o încăpere pentru depozitarea legumelor și conservelor. Eu am  renovat-o în toamna trecută și acum mai am de pus etajerele. Cu banii economisiți vreau să consolidez o altă parte a casei și să refac gardurile de la grădină. Mi-am propus ca în acest an să vizitez locuri pitorești, unice din țara noastră și locuri unde trăiesc, de veacuri, români, dincolo de granițele țării noastre. Îmi planific vacanțele din timp, astfel că prețurile pentru bilete sunt reduse. Multumesc celor care mi-au dat sfaturi. Vă urez și vouă, dragi prieteni, colaboratori și redactori ai revistei, vacanțe plăcute și multe excursii!



One thought on “Casa la țară – alternativă pentru a economisi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *