Casa mea, loc de reculegere

cuvertură
Foto: Elena Râncioagă

Elena Râncioagă, sat Izvoru, com. Provița de Sus, jud. Prahova

Dragii mei, Vă mulțumesc pentru publicarea articolului meu„Am adoptat un stil de viață mai sănătos”, în nr. 6/2013, pag. 54 și pentru premiul oferit.
Bagajul meu de cunoștințe s-a îmbogățit considerabil datorită revistei Practic Idei. Îmi place frumosul sub orice formă, fiecare obiect din casa mea are povestea lui, totul este recondiționat. Mobila este moștenită de la bunica mea. Moștenesc tradițiile și valorile frumoase ale familiei mele, cu rădăcini în Muntenia, dar toată viața mea, atât materială, cât și spirituală este o creație ce a izvorât din interiorul meu. Cea mai dragă încăpere și locul unde petrec cel mai mult timp este biroul. Creat în stil clasic, în ton cu restul camerelor, încăperea are un birou somptuos, vechi de peste 100 de ani, recondiționat. Scaunele sunt și ele de aceeași vârstă cu biroul. Le-am refăcut tapiseria înlocuind-o cu un material în nuanțe de bordo, cu o cusătură foarte fină aurie. Pentru că nu am găsit o bibliotecă care să se potrivească stilului rafinat pe care l-am abordat, am transformat două vitrine în locul de depozitare a cărților și obiectelor de birotică. Pentru pardoseală am preferat parchetul masiv hexagonal. Perdelele și jaluzelele le-am înlocuit cu draperii ample, căptușite cu mătase, în tonuri de bordo și maro, creație proprie de altfel. Pentru a suplini lipsa perdelelor, am creat niște storuri, de culoare albă, pe care le-am pus pereților din geam, ce fac trecerea pe terasă. Tapetul de pe pereți l-am înlocuit cu carpete lucrate manual. Covoarele sunt cusute manual. Mai am câteva porțelanuri pictate manual, câteva picturi pe sticlă. Nu am aruncat nimic, am păstrat cu sfințenie și mare drag toate obiectele rămase de la bunicii și străbunicii mei. La loc de cinste stau albumele cu fotografii alb-negru. Sunt înconjurată de câteva pisici care torc lângă șemineu, unde îmi beau ceaiul și unde citesc iarna. Am și multe plante care-mi oxigenează și-mi înfrumusețea-ză casa în același timp. N-aș putea trăi fără flori și animăluțe de companie și fără cărți. Acesta este „micul meu univers”, loc unde mă simt cel mai bine, oaza mea de liniște. Tot în acest spațiu pictez. Atunci când pictez simt că mă eliberez de toate angoasele. Îmi exprim stări sufletești fără cuvinte, bucuria, furia sau tristețea devin imagini. Ascult și multă muzică, care, trebuie să recunosc, mă in-fluențează nemijlocit, îmi creează o stare de bucurie, de descătușare interioară, o sen-zație de fericire. De origine anglo-saxonă, terapia prin artă a migrat și spre restul Europei, pe la începutul anilor ‘50. Principiul ei este să înveți un limbaj artistic care să te ajute să ai acces la sentimente scufundate în adânc, pentru a le putea exprima și pentru a putea conviețui cu ele. Mai pe scurt, să-ți exprimi sentimentele deschis și să ți le asumi. Să pictezi ca să devii conștient de forța interioară, să cânți pentru a-ți exterioriza și îmblânzi dramele personale, să dansezi pentru a te descătușa. Există soluții pentru orice necaz: pictură, sculptură, muzică, dans… Terapia prin artă este la îndemâna oricui și este benefică petru toți. Ne putem regăsi astfel stima de sine printr-o exprimare artistică. Este important să dorim să ne cunoaștem mai bine, să ne aflăm adevărata identitate.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *