Castelele Regelui Lebădă

Foto: Mihai Surdu

Mihai Surdu, București
Dragi cititori,
O călătorie de cinci zile în sudul Germaniei desluşeşte un vechi mister: cum s-a născut romantismul în această țară rigidă şi riguroasă?
Pentru că ea, Germania, nu înseamnă doar Prusia, cu regulamente cazone şi maşinării, dar şi Bavaria. Unde, odată ajuns, dincolo de uimirea provocată de netezimea drumurilor dintre tarlale, pentru că de cele naționale sau de autostrăzi nici nu merită discuția, în patria infrastructurii rutiere, dincolo de farmecul inefabil al animalelor care păşunează într-o libertate cvasitotală, la adăpostul unor subtile benzi străbătute de curenții de joasă tensiune, dincolo de arhitectura şi culoarea caselor care umplu pantele domoale ale Alpilor bavarezi, te frapează un nume. Şi o legendă. Ludwig al II-lea, Regele Lebădă… Ludwig cel Nebun… Prietenul lui Wagner. Să ne gândim la un rege care trăieşte în trecut, un rege care nu înțelege lumea căilor ferate, care nu vede apropiindu-se era zborului şi a războaielor mondiale, pe care rivalul său din nordul prusac le plănuieşte. Un rege care visează la măreția Franței Regelui Soare, a balurilor şi a intrigilor de palat, la arta penelului şi a lirei, la farmecul ascuns al castelelor din steiuri de munte…
Şi, la Rieden am Forggensee, un sat ca multe altele, lângă lacul Forggen, peste mal de un castel de vis, pe care părintele lui Mickey Mouse l-a pus pe frontispiciul imperiului său, ai timp să meditezi la toate acestea. Un sat adunat, cu case solide, din piatră, cu drumuri asfaltate şi curate, chiar şi lângă clădirea la care, seara, vitele se adună pentru a da laptele atât de necesar bunăstării locale. De altfel, ce imagine incredibilă, dimineața, de la balconul pensiunii construite la kilometrul zero, văcarul satului, călare pe o motocicletă, aşteptând ca vietățile pe care le are în grijă să se adape – cu câtă delicatețe şi fără să clatine o floare – de la fântâna arteziană ridicată în intersecția centrală.
Linderhof… Căci de la Rieden, cu ajutorul GPS-ului, nu se ajunge greu la acest prim castel dăltuit din imaginația Regelui Lebădă. Drumul te poartă de-a lungul celor 12 kilometri ai lacului Forggen, într-un peisaj mirific, prin districtul Garmisch-Partenkirchen, parțial pe neterminata Deutsche Alpenstrasse, care taie Alpii. Şi prin oraşul Oberammergau în care, din cauza unei furtuni picate năpraznic din munți şi a lipsei de timp, nu am putut fi martorul unui fenomen vechi de aproape patru secole, dar unic, în felul său, deoarece are loc o dată la zece ani: Passionsspiel, o magistrală punere în scenă a vieții lui Iisus, la care ia parte aproape toată suflarea localității. Dacă treci de abația Ettal, ajungi în mijlocul Alpilor Bavarezi, unde, pe locul fostei reşedințe de vânătoare a tatălui său, Maximilian II, constructorii lui Ludwig au modelat relieful, dând naştere unui parc, flancat de Chioşcul Maur şi de Casa Marocană, în inima căruia tronează castelul. Deşi cel mai mic dintre creațiile minții lui romantice, este evidentă asemănarea cu idealul său, Versailles-ul Regelui Soare. Este suficient să te bucuri de multiplele reflexii ale Sălii Oglinzilor, de altfel laitmotivul palatelor sale, ca să înțelegi acest lucru. De la lacul din fața intrării la treptele care te urcă în amfiteatrul special construit ca să poți admira statuile aurite, udate de apa care țâşneşte parcă de pretutindeni, de la aleile ascunse de bolțile verzi ale arbuştilor ornamentali la Grota lui Venus, totul e făcut să te poarte departe de lumea dezlănțuită, într-un spațiu-timp special făurit pentru sufletul neliniştit al Regelui Întunecat. Căci, după ce străbați cărarea din spatele castelului, pe lângă cascada care aduce la ferestrele dormitorului august, ajungi la peştera dăltuită de mâna omului în stâncă. Ajungi la Grota lui Venus. Şi acolo, fără să te anunțe, întunericul este dat la o parte ca să admiri scenele parcă aievea rupte din epopeea Nibelungilor, fragmentate de stroboscopul delirant al blitz-urilor nenumăratelor aparate de fotografiat, uimite şi ele de revărsarea istorică… Pentru că, la orice pas, Ludwig ne aminteşte că a fost patronul şi prietenul Nibelungului modern, cel care a dăltuit, nu în piatră, dar în sunet, măreția germană, Wagner…
Neuschwanstein…Este castelul care îți taie răsuflarea şi te proiectează, iremediabil, în universul plin de cavaleri, prințese şi balauri care fascinează imaginația copilăriei, oricare ar fi vârsta acestei copilării. Pentru că, prin semeția arhitecturii sale, în vârf de stâncă, prelungind roca fermă cu ascuțimea turnurilor, este Castelul „par excellence“. Dar până la el, amânarea drumului face întâlnirea mult mai spectaculoasă. Din Rieden, şoseaua curge lin, spre sudul lacului Forggen, către micul oraş Füssen, o bijuterie datând din antichitatea romană, dar respirând puternic tradiția bavareză, mai ales că se mândreşte cu cea mai mare altitudine pentru o localitate din Bavaria. Iar calea ne poartă, mai departe, de-a lungul lacului, în satul Schwangau, de unde un indicator ne îndrumă spre munte. Iar acolo, la poalele sale, liniştea este spartă de imaginea şocantă a hectarelor de parcări, toate pline ochi cu maşini de tot felul. Ceea ce este interesant, în această lume a ordinii şi disciplinei, este felul în care au gândit totul; de la banca aşezată strategic, pe cărări de munte, exact în punctul de unde priveliştea devine artă, până la omul cu vestă reflectorizantă care te duce la locul de parcare salvator …Mă gândeam că va dura mult din cauza cozii, dar mergea repede, timpul aproximativ de aşteptare fiind afişat electronic. Intrarea nu se făcea de-a valma, ci la ore fixe, pe grupuri limitate, în funcție de limba vorbită de ghid. Recomand biletul inteligent, care oferă la pachet câte un tur prin cele două castele alăturate şi ca vizita să înceapă din vale, de la castelul Hohenschwangau, o capodoperă arhitecturală, ridicat pe malul lacului. Poate că de acolo, din locul copilăriei sale, s-a hrănit Ludwig cu visele romantice, în castelul construit de tatăl său. Şi tot  admirând muntele abrupt din faţă-i, să se fi gândit viitorul rege la copilul său de suflet, Neuschwanstein, cu toată simbolistica lui ascunsă, de la Lebăda ce-i va marca viața, până la intrarea întoarsă spre miază-noapte, căci doar el este Ludwig Dunkel, Regele Întunecat …Poteca până la castel, de jos, de la casa de bilete, te duce pe serpentine, fie cu piciorul, fie în trăsuri de epocă, la porțile mari, de sub turnurile înalte, prin care păşeşti, la ora exactă, alături de alții aidoma ție, într-un periplu care are un singur sens, sus .. Şi te bucuri de Sala Oglinzilor, de albastrul dormitoarelor, de grandoarea apartamentelor de oaspeți. Mut de uimire, priveşti Sala de Muzică, de pe tavanul din care irumpe povestea lui Siegfried şi a Crimhildei lui. Pentru că el, Castelul, a fost construit special pentru a reverbera operele geniului Nibelungilor, Wagner. Doar că istoria a vrut altfel!
Herrenchiemsee… Poate că acest castel, ascuns în inima pădurii din Insula Domnilor, pe lacul Chiemsee, de lângă capitala Bavariei s-a dorit a fi copia fidelă a reşedinței Regelui Soare. De la arhitectură, la parcul cu lacul în care se îmbăiază statui şi până la aleile prelungi de pe malul lacului, toate te trimit cu gândul la sute de kilometri distanță, lângă o altă capitală, a luminii …La castel se ajunge uşor, dacă laşi în dreapta autostrada ce te duce la Viena şi te opreşti în oricare din satele răsfirate de-a lungul lacului. Contra unui preț modic, vaporaşe cochete te poartă printr-un peisaj de vis, printre bărci, iole sau şalupe, printre insule şi poveşti, tocmai până la Herreninsel, dominată de impunătoarea mânăstire benedictină, veche de peste un mileniu. La castel, am admirat ca într-un déjà-vu, dormitorul albastru, picturile cu Regele Soare la vânătoare, Sala Oglinzilor și am primit  năucitoarea informație referitoare la costurile construcției, care, în zilele noastre, s-ar traduce prin mult peste o sută de milioane de euro…
Ceea ce m-a făcut să meditez asupra cursului istoriei, la soarta unui rege care trăieşte în trecut și care risipeşte averi incomensurabile pentru zidirea unui vis. A visului lui Siegfried …Iar azi, din amintirea Regelui Lebădă au rămas cele trei castele, la umbra cărora, pe timp de vară, turistul se răcoreşte savurând lichidul zeilor Egiptului, adus aici, în Bavaria, sub numele lui …Ludwig Dunkel.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *