Cățărătoare drăguțe și fără pretenții

floare de glicina
Foto: Ioana Enescu

Ioana Enescu, sat Rădești, com. Stâlpeni, jud. Argeș
Stimată redacție, Doresc să relatez în această scrisoare despre florile cățărătoare, care sunt frumoase și puțin pretențioase: zorele, clematite, passiflora și glicină.
Zoreaua. Deși veche și cunoscută mai ales în zonele rurale și chiar omaginată prin cântec („La căsuța cu pridvor/ Cu zorele prinse-n sfoară…”), în vara ce a trecut m-am bucurat de un soi deosebit. Floarea ro-șie cu multe rânduri de petale seamănă cu o garoafă, te încântă, iar în zona noastră este o noutate. Așa că a fost apreciată și solicitată de multe persoane care au văzut-o. Așa cum și eu am apreciat zoreaua deosebită din revista 12/2012, pag. 53, a doamnei Dorina Condrat, de asemeni un soi nou, și care mi-a dat imboldul să prezint și eu zoreaua bătută, pentru care trebuie să-i mulțumesc doamnei Ana Baltaj, de la care am primit semințe. Ca îngrijire nu este pretențioasă, se seamănă la locul dorit, se orientează pe sfoară sau pe orice doriți, trebuie udată și curățată de florile trecute, mai puțin de cele pe care le opriți pentru semințe. Dacă sunt doamne care o doresc îmi pot trimite plic autoadresat.

Glicina. O floare la fel de frumoasă, dar și foarte frumos mirositoare. Înflorește înainte de apariția frunzelor, nu are pretenții la sol, dar cere udare pe perioade mai secetoase. Cel mai ușor se poate înmulți prin marcotaj, prin semințe perioada este mai lungă. Eu o am de 6 ani, dar neavând prea mult spațiu disponibil pentru ea, prefer să o scurtez. Dacă este lăsată liberă crește ca un copac, prinzându-se de tot ce-i apare în cale.

Clematita. A mai fost descrisă în paginile revistei, de aceea mă voi referi doar la lucrurile practice aplicate de mine. Am 3 culori, mov și alb cu flori mari, și grena cu floarea mai mică. Toate sunt frumoase dacă sunt îngrijite cu multă dragoste. Eu le scurtez toamna la 80 cm, pun bălegar bine putrezit primăvara în pământul din jurul lor și umbresc rădăcinile cu flori anuale mai scunde. Când încep să se dezvolte, le prind cu ață pe suporturi să nu le deranjeze vântul. La udat le administrez îngrășăminte naturale, iar după ce dau spectacolul floral și sunt admirate din belșug, tai florile trecute și așa mă pot bucura de flori mai puține, dar mult timp. Pentru înmulțire folosesc atât metoda marcotajului, dar și punând sub sticlă ramuri care au 3 perechi de frunze, două le îngrop în pământ, iar una o las afară. Le ud bine și acopăr cu sticlă nu prea largă ca să poată ajunge apa la rădăcină. Dacă le pun toamna, las dopul luat până se ră-corește vremea, apoi acopăr și pun mai mult pământ pe lângă sticlă să-i țină de cald. Dacă plantez primăvara, las dopul până se face cald, apoi îl iau și am grijă să nu apară buruieni pe lângă floare să o înăbușe. Sticla rămâne până când încep să se dezvolte alte frunze, fără să uit că trebuie udate periodic. Am reușit să obțin plante noi prin ambele metode.

Passiflora. Este o floare minunată, atât prin aspectul deosebit al florii sale, dar și atractivă ca plantă ce poate da viață oricărui colț al gospodăriei. Se înmulțește ușor fie prin semințe, fie prin lăstari puși sub sticlă, fie prin marcotaj. Toate aceste specii sunt ideale pentru a proteja o terasă de ochii curioșilor, fie pentru acoperirea unui zid sau oriunde vor fi puse pentru că înveselesc locul și privirile. Așa că, dacă vă place frumosul, nu evitați să procurați aceste flori și sigur vă veți bucura de rezultatul muncii. În urma articolelor publicate, am cunoscut prin intermediul scrisorilor multe doamne, un lucru minunat, care nu ar fi fost posibil fără munca realizatorilor revistei, cărora le mulțumesc sincer, iar doamnelor le transmit multă sănătate, flori frumoase și numai bine!



2 thoughts on “Cățărătoare drăguțe și fără pretenții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *