Câteva dintre secretele șlefuirii

finsat mobilă
Foto: arhiva Practic Idei

Lenuța Vrânceanu, sat Izvoru, com. Provița de Sus, jud. Prahova

Dragi prieteni practici, Dacă aveți suprafețe care trebuie băițuite și lăcuite, puteți foarte bine să executați singuri aceste două operații, fără a mai fi nevoie să plătiți un vopsitor autorizat.
Economisiți astfel bani și în același timp vă puteți bucura de un lucru făcut chiar de mâinile voastre. Băițuirea se execută cu ajutorul unor coloranți sintetici transparenți, de diferite culori. Ea se folosește, de obicei, la finisarea tâmplăriei de lemn furniruite, la finisarea lambriurilor etc., în care caz băițuirea chiar este necesară. Înainte de băițuire, este necesar să se facă pregătirea corespunzătoare a suprafeței respective. Această operație se execută udându-se suprafața lemnului și șlefuindu-se cu hârtie sticlată, în scopul de a-i îndepărta neregularitățile sau așchiile de la suprafață. În cazul lemnului de esență moale, pentru a se obține o suprafață corespunzătoare, operațiile de udare și de șlefuire trebuie să de repete de cel puțin două ori. Pentru a mări rezistența culorii, se adaugă amoniac în baiț. Aplicarea baițului se face în mai multe feluri și anume: cu pensula, cu buretele sau cu pulverizatorul. După părerea mea, baițul pătrunde mai uniform dacă se aplică cu buretele sau cu pulverizatorul. Atenție, vă recomand să acoperiți suprafața respectivă cu o soluție mai diluată, dată de mai multe ori, până se obține nuanța dorită, decât să aplicați un singur strat de baiț mai concentrat. Pentru o bună întindere a baițului, suprafețele care se prelucrează trebuie să fie așezate orizontal, evitând scurgerea baițului și formarea de pete și dâre. Băițuirea eu am folosit-o și pentru executarea imitațiilor de lemn, dând astfel unei esențe de lemn obișnuite aspectul și culoarea unei esențe mai de preț. Am fost foarte mulțumită de rezultat. În acest caz de imitație, structura lemnului se păstrează; de exemplu esențe ca mesteacănul, bradul, fagul etc, capătă culoarea nucului, iar ulmul și frasinul, culoarea lemnului roșcat. Iată cum am procedat: suprafața lemnului am cură-țat-o cu un răzuitor sau cu o bucată de sticlă, apoi am șlefuit-o în lungul fibrelor cu hârtie sticlată, având grijă să umezesc mereu suprafața. După ce s-a uscat (circa 2-3 ore), am făcut a doua șlefuire, cu hârtie sticlată mai fină. Baițul, preparat deja, l-am folosit abia după o oră, o oră și jumătate chiar de la dizolvare. L-am aplicat cu buretele (se poate aplica și cu o pensulă moale) îmbibând bine porii lemnului și frecând bine suprafața cu cârpa, la două-trei minute de la aplicarea baițului. După ce s-a uscat bine timp de două-trei ore, am șlefuit ușor cu o hârtie sticlată fină. Apoi am trecut la finisarea suprafeței băițuite, care se poate executa în mai multe feluri, dar cel mai obișnuit prin lăcuire, cerare și băițuire. Pentru lăcuire, de obicei, este necesar ca suprafața băițuită să fie grunduită, spre a fi uniformizată și a permite o mai bună legare a lacului de această suprafață. Grunduirea cea mai bună se obține cu grund pe bază de ulei sau nitroceluloză. Grundul va avea culoarea baițului. Înainte de a trece la operația următoare, grundul trebuie bine uscat, ceea ce durează 12-36 ore, după caz. După uscarea grundului, am șlefuit suprafața. Unele defecte ale lemului le-am acoperit prin chituire, folosind chit de culoare potrivită, și numai pe porțiuni foarte mici. Uscarea chitului durează 2-12 ore, după care am șlefuit porțiunile chituite. Apoi am aplicat lacul, în două straturi (se poate aplica în mai multe straturi, după nevoie). După aplicarea fiecărui strat și după uscarea lui am șlefuit cu hârtie sticlată. Ultimul strat rămâne neșlefuit, având un aspect lucios sau poate fi lustruit cu spirt. Și iată că se pot foarte bine băițui și lăcui diverse suprafețe fără ajutorul vopsitorului, economisind bani destul de mulți. Vă doresc spor la lucru!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *