„Cetatea lui Țepeș”, cuib de vulturi și de legendă

nitulescu2Cristina Nițulescu, sat Stănești, com. Corbi, jud. Argeș

Dragi cititori,
Timp de 10 ani am fost atât profesor cât și institutor, atât la țară cât și la oraș. Mi-a fost dat să cunosc caracterele, tradițiile și comportamentele celor două medii, însă eu rămân fidelă și devotată satului și oamenilor săi. În acest moment, la vârsta de 34 de ani, stau în șomaj și ca mine mai sunt mulți alți colegi năpăstuiți de soartă și nedreptățiți. Însă încerc să depășesc aceste probleme și să mă bucur că am mai mult timp liber la dispoziție.
Am o familie minunată, un soț devotat, atent, grijuliu și care de fiecare dată aduce bună dispoziție în jur. Cei doi copii – Ștefana, elev în casa a V-a, iar David-Andrei în clasa a IV-a, sunt afectuoși, politicoși, ordonați și învață foarte bine.
Indiferent de situația materială am căutat să le bucurăm copilăria cu mici atenții, cu hăinuțe „la modă“, dar nu ceva exagerat, și cu mici ieșiri în natură, prilejuri bune să învețe lucruri noi.
Anul trecut, am fost la „cetatea lui Țepeș“ din județul nostru – Argeș – care se află aproape de binecunoscutul Baraj Vidraru. De fapt, se numește Cetatea Poienari și a fost menționată pentru prima oară într-un document în anul 1453 și folosită ca punct de rezistență împotriva turcilor. Ruinele acestei cetăți aflate la circa 180 m mai sus decât actuala albie a Argeșului, se pare că ar fi îndeplinit rolul unui post de observație avansat. Ca să ajungi la cetate trebuie să urci aproximativ 1460 de trepte așa că dacă stai rău la capitolul condiție fizică e cazul să o iei încet.
Aici se pare că a domnit Radu cel Frumos în perioada noiembrie 1462 – noiembrie 1473. O legendă din părțile locului menționează că domnul Vlad Țepeș, dorind să-i pedepească pe negustorii din Târgoviște, îi lua în ziua de Paște, și îi puneau la construirea cetății, așa frumos și curat îmbrăcați.
Tehnica în care este construită clădirea are echivalente aproape perfecte la sud de Dunăre, atât în ceea ce privește piatra folosită, cât și compoziția mortarului și fundațiile așezate direct pe stâncă.
Cetatea Poienari prezintă un paradox deoarece importanța ei în contextul luptei anti-otomane a românilor este minoră. Astfel s-a presupus că rolul acesteia ar fi fost de refugiu, având în vedere că acolo se află visteria, dar prin această uzanță se revine la o concepție, aceea a izolării.
Am mers la ruinele acestei celebre cetăți Poienari, pentru a face cunoscută copiilor noștri istoria și a vedea pe viu, nu numai în cărți, felul în care strămoșii noștri au luptat, au suferit și au murit ca să-și apere țara, în timp ce în zilele noastre dragii noștri „contemporani“ nu știu cum și ce să mai vândă din ea. Deocamdată trăiesc cu speranța de mai bine.
Și chiar dacă situația financiară a familiei nu vă permite să efectuați călătorii lungi, sigur există și în preajma localității noastre de domiciliu obiective turistice interesante, așa că mergeți cu cei mici acolo. Sigur vor afla ceva folositor, fie despre istoria noastră, fie despre cultura, flora sau fauna țării. Alături de ei ne putem completa și noi bagajul cultural, căci nicicând nu este prea târziu dacă vrei cu adevărat să înveți.
Vă trimit și câteva fotografii făcute de noi la Cetatea Poienari, împreună cu toate gândurile de bine și vă urez un sincer „La mulți ani!“. Fie ca anul 2010 să fie unul mai prosper decât cel care s-a încheiat!

3 thoughts on “„Cetatea lui Țepeș”, cuib de vulturi și de legendă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *