Cobaea se seamănă în ghiveci în perioada februarie-martie

flori galbene
Foto: Petrea Chiru

Petrea Chiru, Galați

Dragă readcție, Pentru întregirea prezentării făcută arbustului numit popular salbă-moale sau voniceriu (Euonymus Europea) de către domnul Gheorghe Cojocaru din Drăgăneşti-Olt, în Practic Idei nr. 1/2003 pag. 49, vă trimit o fotografie de aproape a fructelor şi semințelor acestuia.
Practicii interesați de cultura lui vor realiza mai bine efectul decorativ pe care-l creează unei grădini, începând din toamnă. Este a doua iarnă când noi folosim salba-moale în decorațiunile de Crăciun. Am descoperit întâmplător o tufă într-un spațiu verde din apropierea blocului unde locuiesc, şi pe unde nu trecusem niciodată până atunci în perioada rece. Vara trece neobservat, florile sunt nesemnificative, dar după căderea frunzelor îşi pune în valoare frumusețea. Creşte şi spontan în păduri şi tufişuri la câmpie şi deal, atingând 6 m înălțime, dar este şi cultivat pentru petele de culoare pe care le creează toamna o asemenea tufă. Capsulele (fructele) sunt colorate în roz-roşu şi de ele atârnă semințele acoperite de o parte cărnoasă portocalie numită aril. Iarna, în ianuarie, capsula s-a decolorat, s-a uscat, dar de ea mai atârnă semințele învelite în arilul care şi-a păstrat culoarea. În fotografie alături de salba-moale se află fructele albe ale altei plante care şi ea creează un efect plăcut unei grădini, atât pe perioada rece, cât şi vara, datorită şi inflorescențelor mari formate din numeroase flori mici albe. Este vorba de cununiță (Spiraea Vanhouttei). În grădina mea suspendată am încercat să obțin şi salbă-moale şi cununiță. Anul trecut n-a răsărit decât cununița; dar creşte greu în „captivitate”. Citind în Practic Idei nr. 3/ 2012 pag. 58, am înțeles unde am greşit. Semințele de salbă-moale au nevoie de 6-7 luni de stratificare (din toamnă până în primăvară). Ca urmare, am semănat din toamnă vreo 10 semințe, înlocuind astfel stratificarea (încercând acelaşi efect – înmuierea tegumentului, dar şi stimularea germinației). În Practic Idei nr. 1/2013, domnul Cojocaru confirma procedeul, recomandând şi semănatul din toamnă. Acum rămân în aşteptare. Poate reuşesc să-l cresc în spațiu închis, aşa cum am reuşit cu iedera (Hedera), mâna Maicii Domnului (Lonicera), vița de Canada (Parthenocissus) şi chiar Cobea scandes. Pentru că a venit vorba de Cobea, trebuie să le spun cititorilor practici care mi-au cerut semințe că planta mea n-a făcut semințe în „captivitate”. Trebuia, poate, să o polenizez artificial. Am avut varietatea „Alba” cu floare alb-gălbuie, spectaculoasă „ca la carte”. De atunci încerc în fiecare an cu semințe de la un magazin specializat în semințe de legume şi flori. Au fost numai semințe de Cobea violetă. Mă gândesc acum că trebuiau stratificate prin vernalizare (se stimulează germinația prin umectarea semințelor la temperatura optimă până crapă tegumentul, după care se țin la temperaturi joase de 2-5 grade Celsius, iar în final se însămânțează din nou la temperatura optimă). Poate trebuiau îmbibate în apă caldă (25-30 grade Celsius) timp de 24-49 de zile, până tegumentul crapă şi se observă colțul, după care se seamănă. Dar pliculețul cu cele 5 semințe nu preciza aşa ceva. Poate îşi pierduseră puterea de germinație, deși pliculețul menționa valabilitatea. Voi încerca şi anul acesta. Semănatul se recomandă a fi făcut în februarie-martie la temperatura camerei, într-un ghiveci cu sol fertil, bine drenat, udat suficient. În mai-iunie se scoate în balcon ori grădină în plin soare. Asigurați-i suport. Încercați şi voi şi poate în toamnă o vom regăsi în paginile revistei, pentru că atunci înfloreşte. Iată în fotografie cum arată Cobea scandens varianta „Alba”. Mai comună este cea violetă. În continuare, ofer un răspuns pentru doamna Georgeta Mîndru din Mangalia care la pag. 46 din nr. 1/ 2013 al revistei, prezintă fotografia unei plante pe care o are, dar nu-i cunoaşte denumirea. Din câte observ este vorba despre Lantana camara (Lantana hybrida), numită popular cameleon. Se numeşte aşa pentru că florile mici, tubulare îşi schimbă culoarea, din galben, în oranj, iar apoi în roşu, pe măsură ce se maturizează. Florile sunt adunate într-o inflorescență globuloasă (capitul) şi încep să se deschidă începând cu cele de pe margini spre mijloc. Am şi eu, şi dacă îi asigur condiții corespunzătoare (temperatură şi lumină) înfloreşte şi iarna. Frunzele sunt aspre şi au un miros specific. Tulpinile sunt şi mai aspre. Seva şi frunzele sunt uşor toxice, motiv pentru care animalele ocolesc această plantă. Floarea în schimb, este plăcut parfumată. Nu este pretențioasă, iar pe perioada caldă are nevoie de multă apă. Pe perioada rece suportă minimum 10 grade Celsius, când se udă moderat şi când agrează un soare direct. Dacă temperatura se menține peste 15 grade Celsius va înflori şi iarna. Este originară din zonele tropicale ale Americilor şi se înmulțeşte prin butaşi de tulpini tinere pe parcursul întregului an, dar cel mai bine în perioada caldă. Butaşii de 10-15 cm cu câteva frunze se plantează direct în ghiveci. Planta poate ajunge în 2-3 ani la 1 m înălțime, dar poate fi şi tunsă şi crescută ca o tufă deasă (precum a doamnei Mîndru). La 2-3 ani se renunță la planta-mamă, ea fiind înlocuită cu cele fiice. Se fertilizează la 2 săptămâni cu îngrăşământ lichid după rețeta producătorului. Referitor la fotografiile cu plante necunoscute, îmi permit o sugestie. Trimiteți fotografii în care să se vadă bine frunza şi floarea şi însoțiți-le de o descriere sumară a plantei respective. Astfel, determinarea plantei (identificarea) va fi mai uțoară. Lantana (cameleonul) aparține familiei Verbenaceae şi înfloreşte de regulă din primăvară până toamna. În continuare vă prezint o plantă ornamentală în primul rând prin frunze şi port (aspect general), dar care face şi flori. Se numeşte Cymbalaria muralis şi aparține familiei Scrophulariaceae şi creşte spontan în Banaat, Oltenia şi Ardeal. Este ierboasă, cu tulpini fragile pendule (atârnă) lungi până la 3 cm. Frunzele sunt palmat-lobate, roşietice cu pete galbene. Deşi mică, este interesantă ca formă. Fructul este o capsulă sferică în care se află numeroase semințe mici, negre prin care se şi înmulțeşte foarte repede. Poate fi crescută singură în ghiveciul ei sau să îmbrace ghiveciul altor plante cu creștere dreaptă. Se pretează la ghivece suspendate. Este nepretențioasă, vrea apă şi dacă are condiții înfloreşte şi iarna. Închei cu „arborele de cauciuc” sau „arborele plângător” numit ştiințific Synadenium cupulare. Fac această precizare pentru că adevăratul arbore de cauciuc se numeşte Hevea brasiliensis şi are frunze grupate câte 3 împreună. Ambii arbori aparțin familiei Euphorbiaceae şi au ca toate euphorbiaceaele un latex (suc alb) toxic din care se obține cauciucul brut natural. În ghiveci Synadenium este un arbust cu multe ramuri verzi şi elastice pe care se află frunze lanceolate lungi de peste 10 cm şi late de 3 cm. Al meu are 2 m înălțime şi din cauza tulpinii principale elastice care-l dezechilibra, a trebuit să-l transvazez într-un ghiveci mare cu un tutore pentru că ramurile prea lungi continuă să-l încline. Tăierile lor i-au asigurat o coroană frumoasă şi stabilitate verticală. Atenție la sucul lăptos! Se înmulțeşte foarte uşor prin butaşi de vârf de tulpină. Lumina bună şi umiditatea, dar nu în exces, îl fac să crească foarte bine. Iernează în cameră, iar vara pe balcon. Să auzim de bine!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *