Construcția porților are multe secrete, m-am convins (II)

Vă relatez cum am lucrat la construcția porților unei clădiri, lungă de 16,5 m, înaltă de 6 m și lată de 7 m și 30 cm, la care am lucrat eu cu toată familia și niște meșteri foarte pricepuți din localitate. Fundația e de 1,20 m (din care 70 cm la suprafață).

Continuăm articolul cu a doua parte a sa.

Pentru a doua poartă am procedat la fel. Apoi le-am ridicat și le-am fixat exact pe locul măsurat dinainte. Dar între cele două porți trebuie să rămână un spațiu de 1,5 cm.

Provizoriu am prins pe lățimea deschizăturii un leț lat de 7 cm și gros de 5 cm, în zona unde vor sta porțile. Când scheletul porților a fost gata și l-am ridicat, de aceste 2 lețuri am prins cuie de 12 pentru a fi stabile porțile și a ieși drepte. Pe ciment am pus în margini și centru 3 pene de lemn de 2 cm, pe care am sprijinit scheletul porților.

Fiecare poartă am fixat-o de la început de lețurile prinse provizoriu, pentru a se putea prinde pe ele scândura de acoperire (în cuie de 10 cm). Înainte de a bate scândura pe scheletul porții se măsoară locul unde trebuie prinse balamalele și cu creionul pe exterior se trasează conturul lor. Dacă prindem scândura nu se mai vede. Balamalele se montează pe direcția lețului prins pe poartă, pentru că în momentul când pun șina (partea balamalei pe care se prinde scheletul de lemn al porții) care este lată de 4 cm, se dau găuri cu bormașina, prin șină cu burghiu de 12 mm. Șina este lungă de 2 m, exact cât este poarta de lată.

Acestea fiind făcute, am început să prindem scândura pe porți. Este scândură lată de 20 cm și groasă de 2,5 cm. Înainte de a bate scândura pe porți, meseriașii au prins o scândură la margine (spre balamale) în cuie de 7 cm. Apoi au măsurat cu o scândură să vadă dacă scândurile intră întregi, la măsura lor, astfel ca la marginea porții să nu rămână fracție,  scândură mai îngustă, pentru că în timp cedează. Iar dacă nu intră o scândură întreagă, acea bucată de scândură mai îngustă de 20 cm se introduce în mijlocul scândurilor bătute, nu la margine. Am bătut câte 2 cuie pe scândură, însă respectând linia scheletului porții, a lețurilor orizontale, dar și a contrafisului. Scândura bătută este de 4 m și jumătate de înaltă. Odată terminată scândura de bătut a urmat aplicarea balamalelor. Acestea trebuie să fie foarte rezistente, căci porțile sunt grele.

Soțul meu, Toader, a cumpărat balamalele din târg de la Foșcani. Sunt meseriași care le fac la strung și vin la târg să le vândă. Balamalele folosite de noi sunt tip “moș și babă”. Balamaua de 10 cm care stă fixă pe peretele clădirii am montat-o astfel: am luat o bucată de fier brut de 20 cm cu 15 cm și am sudat jumătatea de jos a balamalei (cu “moș”) pe această placă.

Am prins această placă de fier sudată acolo unde am făcut semn cu creionul pentru balamale. Pe această placă de fier am dat 4 găuri cu bormașina cu burghiu de 12 mm. Apoi am fixat cu șuruburi de 12 (lungi de 35 cm). Prin interiorul clădirii, la aceste șuruburi am pus șaibă și piuliță. Șaiba ține mai bine piulița și se fixează mai bine pe lemn. La capătul șurubului – la finalul lucrării – am bătut cu ciocanul să se deformeze puțin și să nu iasă.

După ce am fixat această placă de fier, am adăugat restul balamalei (partea de sus, “baba”, pe care e sudată șina) și am îmbinat una cu alta. Prima balama de jos am așezat-o mai ușor fiind jos. Dar a doua fiind la înălțime, pentru a o fixa drept am pus  o șipcă de 15 x 15 cm de-a curmezișul și am prins-o în cuie de 7. Deasupra ei am pus balamaua.

Articolul continuă!

Pamfiluța Anton, loc. Nereju, jud. Vrancea



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *