Crinul Belladona a înflorit în grădină

crin roz inflorit
Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgănești-Olt, jud. Olt

Stimată redacție, Vă mulțumesc pentru posibilitatea ce mi-o acordați de a prezenta în Practic Idei articole și fotografii despre flori și alte plante, pe care le cultiv și le îngrijesc.
Pasionat și mereu interesat să cunosc noi specii, cu câțiva ani în urmă am cumpărat de la o expoziție-târg mai mulți bulbi de flori, între care și specia Belladonna. Instrucțiunile de pe etichetă nu explicau prea multe, dar se atrăgea atenția că bulbii de Belladonna nu rezistă la gerurile din timpul iernii. Eu am plantat atunci bulbul într-un ghiveci și l-am ferit iarna de îngheț. În fiecare an a vegetat timpuriu, încă din februarie crescându-i frunze, care pe măsură ce temperatura mediului creștea, se îngălbeneau și treptat se uscau. Am așteptat în fiecare an să înflorească, dar degeaba. Între timp a făcut și pui în jurul bulbului plantat, dar am evitat s-o deranjez pentru separarea lor. Am descoperit într-o carte niște informații despre mai multe flori, inclusiv Belladonna, care m-au determinat s-o transfer din ghiveci cu tot balotul de pământ, într-un loc însorit în grădină. Dar să vă explic ce este Belladonna. Este o plantă perenă cu bulb mare și are denumirea științifică Amaryllis Belladonna. Am întâlnit și denumirea de Narcisa Belladonna. Fac precizarea, așa cum am și citit, că nu trebuie s-o confundați cu acele plante cu bulbi mari ce se cresc înăuntru în vase, numite popular crinii gramafon. Deși este o varietate de Hippeastrum, Belladonna are alt mod de creștere pe care eu nu l-am cunoscut. Totodată se face precizarea că denumirea de Hippeastrum este în exclusivitate folosită în SUA, iar în Europa se spune Amaryllis, denumire valabilă pentru crinii din familia Amarylliadaceae. Belladonna este singura varietate de Amaryllis care se cultivă afară, în grădină, în locuri însorite și adăpostite, în zone unde iarna este mai blândă. Atenție, nu este Atropa Belladonna (mătrăguna). Preferă sol bogat în humus și are nevoie de mult soare, atât ca durată, dar mai ales ca intensitate. Bulbii se pot planta afară în aprilie, la 15 cm adâncime, cu vârful bulbului la nivelul solului. Dacă plantați bulbii în ghivece, acest lucru se face toamna. Atunci când bulbii rămân în sol, se face protecție de iarnă cu turbă peste bulbi. Păstrarea bulbilor se face la loc răcoros și întunecos, acoperiți cu nisip. Specialiștii recomandă ca bulbii să nu fie deranjați 4-5 ani. În mod obligatoriu este nevoie de repaus pe perioada verii, când nu se mai udă și stau la întuneric. Cultivată în vase în interior, bulbii vegetează din timp, dar udarea se face moderat după ce frunzele au 5 cm. Bulbii fac multe frunze în formă de panglică, lungi de 30-40 cm, late de 1-2 cm și canaliculate (cu șanț median), foarte asemănătoare cu frunzele de crin portocaliu de o zi (Hemerocolis). După circa 2-3 luni frunzele se înmoaie și cad, îngălbenindu-se treptat. La sfârșitul verii sau începutul toamnei are loc înflorirea, chiar fără a mai avea frunze. Tulpina florală iese din pământ, crește 60-80 cm și deschide în vârf 2-3 flori în formă de pâlnie. Florile pot avea culoarea roz, alb sau roșu, dar și bej după varietate, adică Belladonna Lily, B. alba etc. Este nevoie de țăruș de susținere, care se pune încă de la plantarea bulbilor ca să fie semn când frunzele dispar. Forma florilor și caracteristica înfloririi, în lipsa frunzelor, m-a dus cu gândul la Nerine tot o plantă cu bulbi. Pentru a fi convins că nu fac confuzii am găsit în aceeași carte cu Belladonna și genul Nerine, descris separat. Nerine sau Crinul de Ghernesei (Guernesey) provine din zonele Africii de Sud, iar în Europa se cultivă mai mult în Anglia, în insulele din apropierea Franței: Guernesey, Jersey etc. Această plantă se poate întâlni și sub denumirea de Floarea cu pelerină sau Crinul păianjen japonez (nu confundați cu Hymenocalis sau Iasmene, tot crin păianjen). Genul Nerine cuprinde mai multe specii, însă pentru cultura florilor sunt vreo 5-6 specii. Cea mai cultivată și cea mai rustică este specia Nerine Bowdenii, care a fost și prima specie adusă în Europa. Are tulpini florale de 50-60 cm. Englezii cultivă cu succes și N. Sarniensis, o specie mai scundă de 40-45 cm și mai sensibilă, dar care s-a extins și în alte țări europene. Fac precizarea că Nerina Bowdenii este o plantă ce se crește și afară în grădini, dar și în ghivece de interior, situându-se la limita între plantele de grădină și cele de ghiveci. În zona mea, bulbii rezistă iarna în pământ, dar protejați corespunzător. Nerina începe să vegeteze primăvara odată cu narcisele, având frunze asemănătoare (puțin mai late, cu vârful bont). În timpul verii frunzele se ofilesc și dispar treptat, iar tijele cu flori apar în august-septembrie direct din pământ. Florile sunt de culoare roz-sidefiu mai multe pe o tijă. Ca să înflorească, bulbii trebuie să fie bine dezvoltați și să nu fi fost deranjați în ultimii ani. Lumina și locurile adăpostite favorizează înflorirea. Deosebirile între florile de
Nerine și cele de Belladonna nu sunt prea mari. La Amaryl-lis Belladonna corala este ca o pâlnie cu petalele unite și vârfurile libere și ascuțite, iar la Nerine petalele sunt detașate, ondulate și buclate, cu deschidere largă și răspândite în exterior. În concluzie, precizez că în cazul plantelor este nevoie să fim mereu atenți și să intervenim când observăm că nu le convin unele condiții. În cazul meu, crescând speciile Belladonna, cât și Nerine în ghivece, înflorirea a întârziat mult. După ce le-am transferat în natura liberă, la soare, la aer și în pământ fertil, mi-au mulțumit cu flori spectaculoase. Este nevoie ca experiența practică să fie completată cu documentare științifică pentru a stăpâni „secretele” unor specii. Pentru acest motiv am hotărât să scriu și să „divulg” cititorilor particularitățile de creștere ale Belladonnei și ale Crinului de Guernesey, adică Nerine Bowdenii. Succes!



2 thoughts on “Crinul Belladona a înflorit în grădină

  • April 16, 2016 at 10:19 am
    Permalink

    multumesc domnule.

    Reply
  • March 14, 2017 at 2:38 pm
    Permalink

    Pretioase informatiile. Am si eu doi bulbi la ghivece in interior, au frunze lungi cam de 30-35 cm. Oare e bine sa-i transplantez in exterior cand se incalzeste?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *