Cu ajutorul familiei am reușit să mansardăm casa

Foto: Lucia Chiș

Lucia Ileana Chiș, loc. Peceiu, jud. Sălaj

Dragi prieteni ai revistei,
Vă felicit pentru minunatele articole pe care le publicați în fiecare lună. Citesc revista și îmi regăsesc familia în unele rubrici ale revistei, așa că mi-am făcut curaj și vă scriu câteva lucruri practice pe care le facem noi ca familie.
Sunt asistentă maternală, iar soțul meu este pensionar și avem cinci copii, doi sunt căsătoriți și am rămas cu trei băieți și încă doi copii în plasament, pe care îi îngrijim cu mult drag, deci tot cinci copii avem acum. Locuim la sat și avem casa noastră zidită de soțul împreună cu cei patru băieți ai noștri. Îmi pare rău că nu avem poze să vă aratăm cum am lucrat. Am făcut casa cu trei camere, bucătărie, baie și hol. Acum, copiii au crescut și au nevoie de mai mult spațiu, așa că ne-am hotărât să facem mansarda pentru cei trei băieți.
La început, am mers la mai multe magazine cu materiale de construcții pentru a compara prețurile, deoarece la o cantitate mai mare de produse se observă diferența. Am cumpărat cu multă băgare de seamă materialele, trebuie să fii atent și la calitatea produselor și, când le-am avut acasă, am demarat lucrările.
Mai întâi am făcut niște scări exterioare, pentru că în interior nu ne permitea spațiul, apoi am dat jos acoperișul cel vechi și am început să construim. Nu îmi mai aduc bine aminte prețurile materialelor, pentru că le-am cumpărat în primăvara lui 2009, dar credem că am ajuns cam la 10.000 lei. A costat ceva, dar ținând cont că nu a trebuit să plătim nici un meșter sau o echipă a fost mai ușor, soțul meu și copii sunt cei mai buni meșteri.
Am început să zidim la începutul verii, eu i-am ajutat puțin, dar ei au făcut totul, soțul și cei doi copii Marius (18 ani) și Ruben (16 ani); Radu (22 ani) ne-a ajutat doar puțin timp după care s-a înrolat în armată ca soldat voluntar, iar Marius în iulie și-a rupt mâna. Toate acestea nu ne-au împiedicat să mergem mai departe, am terminat lucrarea ajutați de băiatul cel mare (27 ani), ginerele și câțiva prieteni de familie, soțul fiind meșterul zidar. Am crezut că suntem gata și cu acoperișul când soțul s-a accidentat la mână, nu grav, dar destul ca să nu mai poată lucra. Am terminat noi de acoperit, soțul ne dădea indicații utile de pe margine. Voi reveni cu poze și informații despre mansardă!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *