Cu bani puțini am amenajat un parc pentru copii

leagane in gradina
Foto: Mihai Nicolae

CĂTĂLINA VIERU
Dragi cititori,
Lucrul care îmi place cel mai mult la această revistă este că, prin intermediul ei, reușesc să cunosc lună de lună oameni interesanți, harnici, deosebiți, oameni care refuză să facă parte dintr-o societate bazată pe “a consuma și a arunca” și care, din orice le-ar trece prin mână, creează obiecte utile sau decorative.
O astfel de familie am cunoscut și cu ocazia ultimei vizite, când invitația primită ne-a purtat aproape de malurile Dunării, în județul Galați, comuna Cudalbi, unde i-am cunoscut față în față pe fidelii noștri cititori, familia Jelică. Încă din 2008, domnul Năstase Jelică ne scrie articole despre refolosirea diverselor obiecte din gospodărie, iar doamna Maria Jelică are ca sarcină trimiterea rețetelor delicioase către Practic în bucătărie.
De la poartă am avut impresia că am aterizat pe insula lui Peter Pan, plină de glasuri de copii și de elemente ce aduc aminte de poveștile copilăriei: zmee înălțate, steagurile castelelor, moara lui Don Quijote, “Calul troian”, Omul de tinichea, precum și balansoare, leagăne și cai săltăreți. În timp ce copiii se jucau fericiți, domnul Năstase ne-a împărtășit modul de confecționare pentru fiecare jucărie în parte, precum și diverse planuri de a adăuga noi elemente parcului de distracții.
Cum v-a venit ideea să faceți astfel de obiecte pentru copii?
Am fost plecat în străinătate câțiva ani, la muncă și acolo am văzut tot felul de jucării prin parcurile de copii. Și m-am gândit că aș putea încerca să le construiesc și eu din materiale rămase de prin alte părți. Am folosit foarte multe anvelope, la diverse jucării: caii săltăreți, jos la balansoar, leagăne etc., pentru că am avut câteva mașini de-a lungul timpului și, când nu mai puteam folosi mașina, refoloseam diverse piese.
Ce alte obiecte ați mai refolosit?
Am refolosit părți de la niște sobe vechi de metal și am construit o rachetă din ele, pentru care am amenajat un spațiu special în grădină. Îi spunem “pista de lansare“, dar faptul că racheta nu poate zbura simbolizează atitudinea noastră anti-război. La leagăne am folosit diverse scânduri rămase de pe la garduri. Le-am prins bine, le-am pus lanțuri, ca să fie rezistente și le-am vopsit colorat. Avem vreo 4-5 leagăne din scânduri, plus leagăne improvizate din anvelope. Am tăiat anvelopele în două, le-am fixat niște scândurele drept scaune, le-am găurit și le-am legat cu bretele rezistente. Gemenii, care sunt cei mai mici dintre copii, sunt mari amatori de leagăne.
Am mai folosit bușteni, pe care îi iau ieftin. La “Calul troian” de la poartă am folosit un buștean mare, masiv, niște lanțuri de la mașină și bușteni mai mici pentru suport. E legat de niște frânghii, iar copiii se urcă pe el și trag de frânghii, balansându-se. Pe cel pe care îl am acum la poartă încap cam 30 de copii, însă am în plan să fac unul mai mare, mai rezistent, pe care să încapă 100 de copii odată. Mai vin rude, cunoștințe, prieteni și uneori se umple curtea de copii. E aici o veselie și o alergătură…
Văd că pentru cei mici ați amenajat un loc de joacă special, cu nisip, cuburi de lemn…
Da, acesta e locul de joacă principal, mai aproape de casă. Ei fiind mici, dacă mai vin și alți copii din vecini sunt mulți, iar aici, lângă casă îi putem supraveghea mai ușor.  Le-am adus nisip, au lopățele, se joacă aici, iar în jurul acestui loc de joacă am amenajat un balansoar, băncuțe, caii săltăreți, leagănele, să fie la îndemână. Caii săltăreți i-am făcut din metal, cu șa, coarne, de care să se țină și sunt prinși pe arcuri de mașină și în anvelope. Am văzut jucării asemănătoare și în parcurile de copii. Ce nu a încăput aici, sub boltă, de exemplu “Calul troian”, am pus la capătul grădinii. Tot acolo avem o sanie mare, ca la polul nord, pe care am făcut-o tot eu. Am văzut într-una dintre ieșirile mele în afară una asemănătoare, cu tălpici de lemn și am vrut să fac la fel, însă nu am găsit un tip de lemn asemănător, tare și alunecos, așa că am făcut din metal. Iarna, când e zăpadă, înhămăm calul și ieșim cu copiii la plimbare. Le place tare mult.
În afară de jucării pentru copii, mai aveți vreun domeniu în care vă place să refolosiți obiectele, să vă exersați creativitatea?
Da, desigur. De la lucrări mari la tot felul de obiecte decorative. De exemplu, când am cumpărat casa, acum vreo 12 ani, nu era nimic pe terenul acesta, doar o casă bătrânească dărăpănată. Nici gard nu avea, era împrejmuit terenul cu sârmă. Am ridicat casa, apoi am ridicat două camere separate, pe care le numim “camere de vară”, am amenajat grădina, am ridicat o troiță la poartă, după obiceiul creștin, apoi au urmat lucrări de mai mici dimensiuni: am făcut un șemineu în casă, am ridicat o fântâniță decorativă din piatră chiar la intrarea în grădină, plus mai multe fântâni din lemne, care nu au apă înăuntru, sunt de decor. Prefer stilul rustic, de aceea folosesc mult lemnul. La fântânița făcută din pietre și vopsită, mai am ceva de lucru: vreau să o leg la un butoi mare cu apă și să îi pun o țeavă pentru evacuarea apei pe sub o punte de lemn, direct în grădină. Aici am calculat de la început cum să vină fiecare piatră, ca apa să se scurgă din vârful fântânii până în bazin. Lângă ea, tot din lemn, am ridicat o cumpănă pe model vechi, cu piatră la capăt, tot cu scop decorativ.
Care este povestea morii de vânt care străjuiește grădina?
Moara lui Don Quijote? Tot prin străinătate am văzut mori de vânt din acestea, model clasic, din lemn și am decis să ridic și eu una. Am refolosit scânduri vechi, iar paletele le-am făcut pe model “scară” și am calculat să fie mai lungi, să se proptească în pământ și le-am bătut în cuie separat, nu cu un pilon comun, altfel, când bătea vântul s-ar fi făcut curent aici. Don Quijote nu e singura poveste care m-a inspirat, încerc să aduc în viața copiilor tot felul de personaje din cărți, ca să le deschid apetitul pentru cultură. Am mai creat și Omul de tinichea din “Vrăjitorul din Oz”, din cutii metalice de conserve sau de vopsea. Are și vestă fosforescentă, în caz că iese noaptea din curte să nu dea mașinile peste el. Mai are și 3 căști diferite, pe care le poartă în funcție de roluri: una de pompier, una de miner și una de muncitor pe șantier.
Copiii vă dau idei de jucării sau vă sugerează ce le-ar plăcea să mai construiți pentru parcul lor de distracții?
Da, uneori mai vin și ei cu tot felul de idei sau obiecte pe care le putem refolosi. De exemplu, le-am cumpărat un skateboard și ei fiind 5, iar skateboardul unul singur, era problematic să decidă cine și cât îl folosește, așa că le-am mai confecționat eu unul, așa cum ne-a făcut și nouă tata unul când eram copii. Dintr-o placă de lemn, cu 4 rulmenți mari pe post de roți. Atunci nu îl foloseam ca skateboard, ci drept cărucior. Ne așezam pe el și cineva trăgea de o sfoară cu care era legat. Sau ne urcam pe deal și ne dădeam drumul la vale pe el. Ce ne mai distram!
Să înțeleg că și propria dumneavoastră copilărie reprezintă o sursă de inspirație pentru jucăriile pe care le confecționați acum pentru copii.
Pe atunci, nu existau așa de multe jucării comercializate în serie, așa că oamenii erau mult mai inventivi și copiii își făceau propriile jucării din lemne, bucăți de metal, cârpe care nu mai erau utile în gospodărie. Chiar dacă, poate, cititorii mai tineri se gândesc că acum e mai bine cu jocuri pe calculator, tot felul de jucării de exterior, eu cred că și vremurile acelea erau foarte frumoase și toți copiii erau fericiți, sănătoși. Stăteam în aer liber toată ziua, ne jucam pe afară; chiar și iarna eram prin zăpadă, făceam cazemate, oameni de zăpadă. Aceasta e lecția pe care încerc să le-o insuflu și copiilor mei: fericirea stă în lucrurile simple.
Cât vă costă să faceți o astfel de jucărie pentru copii?
Aproape nimic, dacă refolosesc obiectele de prin gospodărie. Bușteni mai cumpăr, lemne, însă prețurile sunt mici aici în zonă. Vopsea refolosesc de la vopsirea casei sau a gardului. Refolosesc tot felul de obiecte uzate cumpărate la preț redus. De exemplu, prelata de la boltă, deasupra locului unde se joacă cei mici, este făcută din mai multe afișe de reclame, imprimate pe material rezistent. Când trece promoția respectivă, materialele sunt vândute la prețuri foarte mici. Am cumpărat și eu câteva, le-am unit și am făcut o prelată foarte bună în zilele caniculare. Cred că nu există obiect care să nu poată fi refolosit, măcar cu scop decorativ, dacă nu poți scoate ceva util din el. Chiar și decorațiunile rustice, din elemente naturale sunt foarte apreciate în diverse zone turistice și le-am folosit și eu cu succes aici: funii de ceapă împletită sau funii de usturoi, porumb uscat, legat cu foile de sârme etc. Dacă ești puțin atent în jurul tău și la obiectele care îți trec prin mâini, sigur găsești o utilizare pentru ele.
Așa s-a încheiat vizita noastră în Cudalbi, ne-am luat la revedere de la gazde, familia Jelică, și am plecat spre București, cu încă o lecție învățată de la voi, cititorii noștri: fericirea stă în lucrurile simple. Spor la treabă!



One thought on “Cu bani puțini am amenajat un parc pentru copii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *