Cu ulei alimentar, am scăpat de purici

pisoi în grădină
Foto: Sofia Rusu

Tasia Rusu¸ loc. Mogoşeşti, jud. Iaşi

Stimată redacție, Trăind la țară, având în jur diferite animale, m-am gândit să vă scriu câte ceva despre ele.
Din păcate nu toți oamenii le cunosc şi le apreciază la adevărata valoare. Au fost cazuri când pisici sau câini, au fost uciși pe motiv că ar mânca păsări. Chiar de ar fi aşa, nu se justifică asemenea gesturi. Sau că ar muşca, în cazul câinilor, pe cineva. Se mai întâmplă, din păcate, dar cred că tot omul are vină, dacă i-au amenințat, speriat, nu le-au creat condițiile necesare, se mai întâmplă şi lucruri nedorite. Se zice, şi eu cred că e adevărat, că oamenii buni la suflet nu sunt atacați. Încă din antichitate, Pliniu, în „Naturalis Historia” consemna: „Şi dintre animalele care îşi duc viața alături de noi, multe merită să fie cunoscute şi înainte de toate animalele mai credincioase omului: câinele şi calul.” Din păcate, am văzut mai rar, este adevărat, şi cai neîngrijiți, bătuți chiar, dar cu priviri parcă omeneşti. Aş vrea să citez iar din Pliniu: „Unii locuitori au avut cohorte de câini antrenate pentru război. Aceste cohorte luptau în prima linie, poziție pe care nu o refuzau niciodată: reprezentau trupele auxiliare, cele mai de încredere şi care nu aveau nevoie de soldă”. De asemenea, aş da ca exemplu şi un remediu: „singurul leac pentru muşcătura de câine turbat este rădăcina de trandafir sălbatic, numit cynorhodon”. Nu ştiu dacă este valabil şi în zilele noastre, dar vă povestesc despre un leac împotriva puricilor la câini şi pisici (care are legătură cu scrierile lui Pliniu). În vara aceasta am cumpărat pentru pisicile mele, ca de obicei, tratamente de la farmacia veterinară, dar care nu prea au dat rezultate. Eram disperată, dar citind scrierile lui Pliniu, acesta recomanda uleiul împotriva insectelor. O vecină mi-a recomandat şi ea să ard nişte ulei (comestibil), să-l las să se răcească, şi să ung bine blana animalelor. Am făcut aşa şi a dat rezultate mult mai bune decât o serie de medicamente. Vă mai relatez ceva despre cai. „Caii presimt apropierea luptei; iar când îşi pierd stăpânii îi jelesc, din când în când varsă lacrimi de dorul lor. După ce regele Nicomede a fost ucis, calul său şi-a luat singur viața, refuzând să mănânce.” Desigur, există mii şi mii de cazuri asemănătoare. Nu e normal să cunoaştem mai mult, să respectăm ceea ce Dumnezeu a creat? Eu nu am decât pisici. Chiar acum, când vă scriu, țin în poală doi motănei care au fost lăsați de mici în fața porții. I-am crescut, dar va trebui să le găsesc stăpân, ceea ce e mai greu. Recent am fost martoră la o întâmplare: eram în Iaşi, aşteptam împreună cu mai mulți consăteni maşina care să ne aducă acasă, când, lângă mine, văd un pisoi amărât tare, murdar, slab şi în apropiere o fată a început să-l mângâie, să se joace cu el. În general nu ne mai pasă de asemenea animale părăsite, mai ales dacă nu au ceva atrăgător, dar fata aceea chiar avea un suflet deosebit. Şi, din fericire, spre lauda lor, am văzut mulți oameni care îngrijesc şi iubesc şi aceste animale părăsite. Dacă nu putem să le adoptăm, e bine să le ajutăm şi pe ele, cât ne costă o mângâiere, o bucățică de pâine?



One thought on “Cu ulei alimentar, am scăpat de purici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *