Cultivă rădăcinoasele, deoarece combat alergia de primăvară!

Foto: arhiva Practic Idei

ing. chimist Margareta Iacob, Timișoara

Stimată redacție,
În nr. 11/2010 al revistei, Ioan Bojuc din Negrești Oaș, jud. Satu Mare dorea să afle ce afecțiuni se pot trata cu ridichea neagră și-i răspund pe această cale.
În primul rând alergii de orice fel se vindecă folosind ridichea negră. Știu pentru că și eu m-am confruntat cu o asemenea problemă, unul dintre copiii mei având o alergie rebelă, care în final a cedat după ce l-am convins să mănânce ridichi (negre și albe, dar și varză, conopidă, gulie și hrean). Acest fapt m-a făcut să citesc și să-mi explic mie acțiunea aceasta, care pentru un medic (medicina alopată) pare inexplicabilă.
Ridichea neagră (Raphanus sativus) face parte din familia Cruciferae Brassicaceae și este originară din regiunea de est a Mediteranei. Este mult cultivată pentru rădăcinile sale, respectiv axa hipocotilă variat îngroșată, comestibilă. Ridichea neagră conține proteine (1,9%), grăsimi (0,1%), glucide (8,4%), apă (86,9%) iar 100 g de produs furnizează 43 calorii, în timp ce ridichile de lună au proteine (1,2%), grăsimi (0,2%), glucide (3,8%), apă (93,3%) iar 100 g produs furnizează 22 calorii.
Prin cultură și selecție, din varza sălbatică și celelalte plante înrudite din familie (ridichi, napi, hrean, rapiță, muștar alb) au fost create acum 2000 de ani, de către romani, valoroasele plante alimentare: varza (Brassica oberacea var. capita), conopida (Brassica oberacea var. botrytis), gulia (Brassica oberacea var. gongylodes), varza creață, varza de Bruxelles.
Aceste plante sunt înrudite din punct de vedere botanic și mai rar sunt înrudite și din punct de vedere fitoterapeutic, conținând în cantități mai mari sau mai mici o clasă de substanțe numită tioglicozide sau glucosinolați.
Prin degradare enzimatică (enzimele proprii ale plantei) din glucosinolați se produc nitrili (R-CN), tiocianați (R-S=C=N) și izotiacianați (R-N=C=S) sau senevoli, care în ciuda controverselor din ultima vreme (iscate în jurul sării iodate care are în componență și rodanura), sunt benefice organismului uman deoarece un aliment nu poate fi otrăvitor (cantitatea acestora fiind foarte mică), raportat la cantitate.
În una și aceeași plantă glucosinolații se găsesc în toate organele, dar spectrul compușilor diferă, de asemenea și concentrația de la un organ la altul. De remarcat ceva interesant, cea mai mare cantitate de glucosinalați se găsesc în embrionul semințelor.
Gucosinolații nu au acțiune farmacodinamică, pentru cea  terapeutică fiind importanți doar senevolii corespunzători care sunt substanțe lipofile (se dizolvă în grăsimi), lichide, volatile cu miros înțepător, iritante pentru piele și mucoase (gândiți-vă la hrean).
Senevolii se resorb rapid prin piele și mucoase, conducând la înroșirea dureroasă a zonei de aplicare, în concentrații mari ducând la inflamații locale, erupții veziculiforme și chiar necroză. În cazul inhalării, reacția iritativă poate merge până la instalarea unei bronșite, pneumonii sau chiar a edemului pulmonar.
Ajungând în contact cu mucoasa oculară, senevolii pot duce la deteriorare corneană. Izotiocianații N- substituiți (R-N-C=S) dezvoltă acțiune antibiotică față de bacterii granupozitive și granunegative, precum și acțiune antifumaică.
Ionii izotiocianați formați prin degradare enzimatică a sinigrozidei, sinalbozidei, glucobrasicinei, acționează ca antibiotic, antihipertensiv, imuno-stimulator și tireostatic (prin inhibarea oxidării anionului de iod (1-) la iod molecular (12) – dar administrarea concomitentă de ioduri (KI) nu poate împiedica această acțiune).
Acțiunea tireostatică (adică de diminuare a secreției hormonilor tiroidieni) acuzată la consumul prelungit în scop alimentar și terapeutic (zeama proaspătă de varză la tratamentul ulcerului duodenal) se datorează inhibării competitive a iodului în glanda tiroidă în cazul în care există un deficit alimentar de iod, putând fi contacarată prin administrarea controlată de ioduri de potasiu (KI). Nitrilii (R-C=N) pot inhiba creșterea fiind totodată și hepato- și nefrotoxici, dar în practică, la consum în scop alimentar sau terapeutic, aceste fenomene toxice nu se constată.
În scop terapeutic glucosinolații se utilizează intern, degradarea enzimatică la senevoli se face abia la nivelul tractului digestiv, acesta conducând la un efect carminativ și de activare a digestiei și antimicrobian gastrointestinal.
Extern se utilizează având calități rubefiane (adică în contact cu pielea provoacă iritație ușoară), activatoare ale circulației dermice.
De asemenea s-a observat și un efect anticanceros prin creșterea la nivel hepatic, pulmonar, intestinal și dermic a enzimei care limitează formarea radicalilor liberi de oxigen.
În concluzie tot tribul Brassica este benefic pentru sănătate, în special produsele de toamnă care se păstrează și se mănâncă iarna și la începutul primăverii.
Raphanus sativus – var. niger, adică ridichea neagră, are frunzele inferioare lirat-penat-sectate, iar cele superioare întregi și lanceolate. Florile au petale alburii sau violete cu nervațiuni mai închise la culoare. Fructul indehiscent, cilindric-conic, lung de 3-9 cm, este în interior spongios și lacunos, multisperm.
Varietățile cultivate sunt răspândite în numeroase forme și soiuri, fiind consumate în stare crudă. În China se cultivă și varianta obeiferus care posedă semințe bogate în uleiuri grase (16-50%). În principal are proprietăți antiscorbutice, diuretice, imuno-stimulatoare.



One thought on “Cultivă rădăcinoasele, deoarece combat alergia de primăvară!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *