Cultura plantelor aromatice

cojocaru3Gheorghe Cojocaru, loc. Drăgănești, jud. Olt

Dragi cititori,
Vă plac plantele aromatice? Ele se pot cultiva cu ușurință în orice grădină, iar unele dintre ele chiar în ghivece în interior, pe balcon sau terase.
Multe dintre plantele aromatice sunt bune și „de leacuri“ în diferite afecțiuni ale corpului. Despre unele dintre ele vă trimit sfaturi și recomandări într-o viitoare scrisoare. Mai întâi vă ofer câteva informații și reguli generale pentru cultura și utilizarea plantelor aromatice.
Studiul acestor plante s-a făcut încă din vechime de multe popoare și informațiile despre ele s-au confirmat în decursul vremii. În prezent oamenii au tendința de a se reîntoarce spre alimentele sănătoase și remediile naturale. Plantele aromatice se pot cultiva oriunde există o suprafață de pământ, chiar limitată.
Există și avantajul că unele – care sunt sensibile la frig – pot crește iarna în ghivece mici în interiorul locuinței fiind folosite și în cursul sezonului rece, ca de exemplu busuiocul, cimbrul sau rozmarinul. Unele aromatice se pot cultiva în locuri bine însorite și chiar uscate ca de exemplu cimbrișorul, salvia (jaleș), măghiranul, rozmarinul, chimenul etc., fiind plante termofile (doritoare de căldură). Altele se pot cultiva în partea mai nordică a grădinii (sau a curții) unde terenul este mai rece, cum este de exemplu hreanul, tarhonul, pelinul și altele.
Majoritatea plantelor aromatice fiind plante perene – care stau deci mai mulți ani în același loc – au nevoie de soluri cu drenaj bun pentru ca apa să nu băltească, solul să nu se taseze prea mult; încă de la început terenul se sapă adânc, se îmbunătățește cu nisip, precum și cu îngrășăminte organice (gunoi) ca să fie hrănitor. Se are în vedere faptul că în timpul vegetației nu trebuie să se aplice suprafertilizare, căci se reduce intensitatea aromei.
Plantele aromatice nu prea sunt atacate de dăunători datorită aromelor și a substanțelor pe care le conțin. Dacă totuși la unele apar păduchi (și chiar alți dăunători) se utilizează pentru stropiri soluție de urzică – 1 kg urzici proaspete în 10 litri apă rece – din care se face o soluție diluată cu 1 litru la 10 litri apă după ce a fermentat 2 săptămâni.
Pentru a beneficia de aroma maximă sau de componentele lor terapeutice, plantele aromatice se culeg dimineața după ce s-au uscat de rouă. Frunzele sunt mai fragede dacă se folosesc înainte de înflorirea plantelor. Nivelul componentelor lor terapeutice este cel mai ridicat după o zi însorită.
Rădăcinile plantelor aromatice ar trebui recoltate mai ales toamna sau la începutul primăverii. Aroma plantelor aromatice este puternică și eficace, dacă sunt tăiate mărunt și bine amestecate.
Uscarea plantelor aromatice se face în buchețele mici la umbră, în spații aerisite cu vârful în jos. Dacă se usucă întinse, suprafața să fie netedă și acoperită cu o pânză de bumbac (nu folie). Rădăcinile se usucă după ce mai întâi au fost spălate bine. Cele prea groase se taie în bucățele ca să se usuce mai repede.
Semințele de aromatice (mărar, anason, chimen) se cern și se aleg de impurități după care se depozitează în locuri unde lumina nu este prea puternică. Unele plante aromatice se congelează pentru păstrare, cum este de exemplu pătrunjelul, busuiocul, cimbrișorul sau mărarul verde – frunze.
Unele plante aromatice care conțin uleiuri esențiale precum levănțica sau valeriana – care au miros plăcut – pot fi utilizate în stare uscată pentru perne de plante sau genți parfumate, fiind introduse în pânză de bumbac.
Unele plante aromatice pot fi consumate și preparate sub formă de oțet de plante, făcute de exemplu din busuioc, tarhon, mărar, mentă cu oțet din vin alb în sticle închise la culoare. Sunt și alte preparate ca de exemplu uleiul de plante, vinul și lichiorul de plante etc.
Toate cele bune!



One thought on “Cultura plantelor aromatice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *