Cum amenajezi grădina de flori și zarzavaturi

Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, loc. Drăgănești-Olt, jud. Olt

Dragi cititori,
Primăvara începe să se instaleze. Este o perioadă de lucru intens pentru grădinarii pasionați de legume, de fructe și de flori. Oferta de semințe, de plante, de arbuști sau de pomi fructiferi este bogată și toți dorim să le avem în straturile din grădină.
După ce în toamnă am făcut ogorul sau am săpat grădina și am aplicat îngrășămintele naturale din bălegar sau compost – care peste iarnă s-au dospit sub brazde – e timpul să ieșim la treabă.
Pământul zvântat de adierea vântului și razele calde ale soarelui e tocmai bun pentru lucru. Regula de amenajare a grădinii ne cere să nu lăsăm nici-un petec de pământ necultivat. O grădină fertilă și bine lucrată se recunoaște după recoltele și florile sale.
Plantele floricole sădite în toamnă se grăbesc să-și expună frumusețea florilor, la concurență cu cele ale pomilor fructiferi.
Primăvara nu e timp de odihnă, iar lucrul făcut la timp aduce satisfacții. Legumele, zarzavaturile, plantele aromatice și florile își pot găsi foarte frumos locul într-o grădină bine lucrată, cu un plan făcut din timp.
Tot ce facem ca o grădină să fie și atrăgătoare este să îmbinăm straturile după gust și regulile botanice așa cum am mai arătat și altă dată.
Varietatea mare face ca plantele aromatice să se potrivească ușor cu orice stil de grădină, fie că e vorba de salvie, levănțică, cimbru sau mărar. Nu numai mirosul seducător ori gustul contează, ci și florile lor delicate care impresionează toate simțurile.
Chiar și frumoasele crăițe (Tagetes) cu frunze fine, dau un miros de coajă de mandarine. Toate cu utilizări, arta culinară are numeroase exemple de preparate cu plante aromatice – flori, petale sau frunze și rădăcini.
În cultivarea plantelor, la alegerea partenerilor potriviți în stratul cu legume, trebuie să avem în vedere și faptul dacă se suportă între ele. Dau câteva exemple:
Ceapa nu se cultivă lângă fasole sau mazăre, căci nu se va simți bine niciuna. Castraveții cu ridichile și tomatele nu se suportă alături.
Nu se înțeleg nici morcovii cu sfecla roșie. Fasolea pitică nu crește bine lângă mazăre, iar mazărea nu suportă alături tomatele.
Călțunașilor (Condurașii sau Tropeolum) nu le place lângă pătrunjel, lângă rucola sau hasmațuchi – se resping reciproc.
Oricât ar fi de mari diferențele din perspectivă botanică, toate speciile au câteva lucruri în comun: au nevoie de căldură, un loc adăpostit de curenții de aer, ploaie (irigare) și îngrășământ bogat. Cele mai lacome de hrană sunt tomatele și cartofii, care se vor cultiva pe cel mai fertil teren.
E bine de știut că ardeii, castraveții și vinetele reacționează violent la plivire în zona rădăcinilor, pierzând din fructe și oprindu-se din creștere. În acest caz folosim printre plante, pe sol, folie neagră, care încălzește pământul de dedesubt și asfixiază buruienile din zona respectivă. Dacă la plantarea acestor legume se pune și o mână de frunze de urzici, sporește aportul de potasiu și li se îmbunățește gustul.
Pregătirea solului reprezintă lucrarea de bază pentru culturile din grădină. Dar asta nu înseamnă săparea lui din  nou primăvara, dacă a fost făcut ogorul toamna, ci numai afânarea și aerisirea cu ajutorul unei săpăligi.
Orice lucrare care duce la răscolirea pământului aduce pierderi considerabile de umiditate și nu este bună.  Lucrarea cu grebla se face superficial pentru spargerea crustei și mărunțirea pământului. Acest lucru este valabil atât pentru semănăturile de primăvară, cât și pentru cele din vară sau la culturile duble.
Cele mai pretențioase la pregătirea terenului sunt culturile de morcov și spanac, unde trebuie făcută o mărunțire și o nivelare perfectă. Pentru eșalonarea semănăturilor (a culturilor) se ține seama de pretențiile lor de temperatură pentru germinare și răsărire a semințelor – indiferent că sunt legume sau flori.
Unele trebuie semănate mai timpuriu, altele mai târziu, grupându-le pe epoci de semănare favorabile.
Cele mai timpurii semănături de legume sunt cele de mazăre, pătrunjel, salată, ridichi de lună, ceapă, gulioare, lobodă, spanac și altele care pot germina la o temperatură de minim 3-4 grade Celsius.
Mazărea zaharată (de grădină) se seamănă cum s-a zvântat terenul, când pământul nu se mai lipește. Dacă se seamănă mai târziu, zilele se lungesc, iar capacitatea de a înflori scade și deci și producția – rodul.
Solul unde s-a cultivat mazărea se îngrașă datorită azotului înmagazinat în nodozitățile mici ale rădăcinilor de mazăre. Pe acest teren se poate planta cultura a doua de varză sau alte legume de toamnă, imediat după recoltarea mazării care se face în maxim 3 zile. Fiind semănată timpuriu, mazărea nu este atacată de musculița de mazăre. Momentul optim al recoltării păstăilor de mazăre este când boabele se observă clar, dar au atins dimensiunea deplină. Recoltată mai târziu o parte din cantitatea de zahăr din bob se transformă în amidon fără gust.
Ridichile de lună timpurii se seamănă în prima decadă a lunii martie în strat. Dacă se folosește folie, se decalează cu 2 săptămâni recoltarea.
Morcovii și ceapa se înțeleg între ele și se protejează de dăunători. Musculița morcovilor nu suportă mirosul de ceapă, iar musculița de ceapă dispare când simte mirosul frunzelor de morcovi. Ceapa se plantează ca arpagic și crește mai repede. Pentru protejarea legumelor de boli cauzate de ciuperci, straturile se stropesc cu un ceai de coada calului și se udă mai rar.
Salata se seamănă pe straturi schimbate în fiecare an.
Pătrunjelul este o plantă bienală. În primul an face o rozetă de frunze și rădăcina se îngroașă, iar în anul al doilea apare tulpina periferică ramificată de la bază, face flori și semințe.
Pătrunjelul germinează la 3-4 grade Celsius, plantele tinere suportă temperaturile de -8 și –9 grade Celsius, iar cele mature -18 grade Celsius și iernează bine în strat. Excesul de apă este dăunător la pătrunjel, care suportă bine seceta.
Sfecla roșie este o delicatesă. Cele mai bune sunt soiurile cu rădăcina rotundă. Recoltarea se poate face în oirce fază, chiar atunci când rădăcinile sunt mici și crocante și bune la salate. În timpul îngroșării rădăcinilor se poate adăuga în apa de udat, la 3 săptămâni, zeamă diluată de pelin sau de urzici care conține potasiu.
Fasolea se seamănă când pământul s-a încălzit bine și s-a uscat, când îi priește dezvoltarea rapidă. Se zice popular că se seamănă „în picioarele goale“. În pământ umed și rece semințele putrezesc și se dezvoltă prost. O altă regulă veche spune că „fasolea trebuie să audă cum bat clopotele“, adică semințele se acoperă cu un strat de pământ gros de maxim 2 cm. Cu cât germenii ajung mai repde la suprafață cu atât mai bine.
Pentru protejare de ciuperci se poate pulveriza peste boabe făină de oase. Soiurile cu păstăile violet – care prin fierbere devin verzi, se recoltează când boabele din păstaie au circa 8-10 milimetri lungime. Mă opresc aici cu exemplele de legume.
Dintre flori, cele care își au originea în zonele reci pot fi semănate mai timpuriu, având nevoie de o perioadă de frig, deși ele vor răsări când condițiile devin optime, așa cum este cazul la Nemțișor (Delphinium), Primule (Ciuboțica-cucului), Streptocarpus, Asparagus, Nigella (Negrilica), Degețelul (Digitalis), Phloxul și altele. Se seamănă devreme acele semințe cu perioadă scurtă a facultății germinative, ca de exemplu semințele de Gerbera sau de Clivia.
Altele vor fi semănate timpuriu în condiții de răsadnițe: garoafele, gălbeneaua (Calendulla), gura-leului, petuniile, salvia, pufuleții, verbinele și altele.
Cu răbdare și o planificare riguroasă a lucrărilor de primăvară în grădină, se pot obține recolte timpurii, grădini cu straturi înflorite permanent și flori strălucitoare care ne aduc satisfacții și bucurii și mulțumirea lucrului bine făcut.
Multă sănătate și spor la treabă tuturor!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *