Cum apără legea animalele

Foto: arhiva Practic Idei

medic veterinar Mihai Dincă, București
Stimați cititori,
Comunitatea Economică Europeană, sau Piaţa Comună, a luat fiinţă la 25 martie 1957 prin semnarea tratatului la Roma, scopul său fiind acela de a asigura circulaţia liberă a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor între statele membre. Comunitatea Economică Europeană a fost creată de 6 state, urmând ca la 1 noiembrie 1993 să ia fiinţă Uniunea Europeană prin tratatul de la Maastricht din decembrie 1991. În prezent sunt 27 ţări membre ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană sprijină toate activităţile ţărilor membre şi încurajează dezvoltarea. În aceste scopuri elaborează norme şi regulamente cu caracter de lege şi aplicabilitate în graniţele Uniunii Europene. Aceste norme sunt prezente şi în domeniul sanitar veterinar în ceea ce priveşte creşterea şi valorificarea animalelor. Ca prevederi generale aceste norme urmăresc creşterea bunăstării animalelor pe timpul creşterii, ameliorarea raselor pentru creşterea producţiilor, valorificarea produselor de origine animală şi biosecuritatea acestora.
La noi în ţară legislaţia sanitar veterinară este completată de aceste norme europene, dar şi legi conform acestor norme. Amintesc pe scurt câteva legi din domeniul sanitar veterinar ce vizează crescătorii de animale.
Din prevederile legii 205 din 26 mai 2004 actualizată la data de 18 ianuarie 2008 privind protecţia animalelor, amintesc:
ART. 3
Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor.
ART. 4
Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni.
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente şi cruzimi.
ART. 6
În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile.
(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege:
a) omorârea animalelor, cu intenţie;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole, publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;
f) abandonarea şi/sau alun­­garea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;
g) administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea şi schingiuirea animalelor;
i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia (tăierea cozii), cuparea (retezarea) urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor (operație pentru îndepărtarea ghearelor), coltilotul (tăierea) ciocului şi dinţilor;
j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace;
k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situaţii decât pentru imobilizarea animalelor.
ART. 6
1. Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical.
ART. 7
1. Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.
ART. 9
(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supravieţuire, cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
ART. 11
Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.
ART. 19
Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul sacrificării sau uciderii.
(1.1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) deţinerea şi comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice şi juridice neautorizate, cu excepţia grădinilor zoologice;
b) folosirea animalelor pentru cerşetorie, în scopul obţinerii de foloase necuvenite;
c) faptele prevăzute la art. 6;
d) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea.
ART. 24
1. În cazul constatării unei infracţiuni, instanţa poate dispune pe seama proprietarului interdicţia de a deţine animale pe o perioadă de 5 ani.
Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecţia animalelor în timpul transportului şi al operaţiunilor conexe, anexa I, norme tehnice.
CAPITOLUL I
ADECVAREA
PENTRU TRANSPORT
Un animal poate fi transportat doar în cazul în care este apt pentru călătoria planificată, iar animalele trebuie transportate în condiţii care nu pot să le producă răniri sau suferinţe inutile.
2. Animalele rănite sau care prezintă slăbiciuni fiziologice sau procese patologice nu sunt considerate apte pentru transport, în special în cazul în care:
a) nu sunt capabile să se mişte singure fără dureri sau nu se pot mişca fără ajutor;
b) prezintă o rană deschisă gravă sau un prolaps;
c) sunt femele gestante care au depăşit 90% sau mai mult din perioada de gestaţie preconizată sau femele care au fătat în cursul săptămânii precedente;
(d) sunt mamifere nou-născute a căror cicatrice ombilicală nu s-a vindecat complet;
(e) sunt porci mai mici de trei săptămâni, miei mai mici de o săptămână şi viţei mai mici de zece zile, în afara cazului în care sunt transportaţi pe o distanţă mai mică de 100 km;
(f) sunt câini şi pisici mai mici de opt săptămâni, în afara cazului în care sunt însoţiţi şi de mama lor;
(g) sunt pui de cervide.
3. Cu toate acestea, animalele bolnave sau rănite pot fi considerate apte pentru transport în cazul în care:
a) sunt rănite sau bolnave uşor, iar transportul nu le-ar provoca suferinţe suplimentare; în cazul în care există îndoieli, se solicită opinia unui medic veterinar;
(b) sunt transportate în sensul Directivei 86/609/CEE a Consiliului [1], în cazul în care boala sau rănirea constituie parte a unui program de cercetare;
(c) sunt transportate sub supravegherea medicului veterinar în scopul sau ca urmare a unui diagnostic sau tratament veterinar. Cu toate acestea, transportul în acest caz poate fi efectuat numai atunci când animalele nu sunt supuse unor suferinţe sau rele tratamente inutile;
(d) sunt animale care au fost supuse unor proceduri veterinare în legătură cu practicile de creştere a animalelor, precum decornarea sau castrarea, cu condiţia ca rănile să fie vindecate complet.
4. Atunci când animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului, ele se separă de restul animalelor şi primesc primul ajutor cât mai curând posibil. Animalele în cauză beneficiază de tratamentul veterinar adecvat şi, atunci când este necesar, sunt sacrificate sau ucise de urgenţă într-un mod care să nu le producă suferinţe inutile.
CAPITOLUL II
MIJLOACE DE TRANSPORT
Mijloacele de transport, containerele şi accesoriile acestora sunt proiectate, construite, întreţinute şi utilizate astfel încât:
a) să se evite rănirea şi suferinţele animalelor şi să se garanteze siguranţa acestora;
b) să protejeze animalele în condiţii atmosferice nefavorabile, de temperaturi extreme şi de modificările nefavorabile ale condiţiilor meteorologice;
(c) să fie curăţate şi dezinfectate;
(d) să nu permită evadarea sau căderea animalelor şi să poată rezista la stresul provocat de mişcările din timpul transportului;
(e) să asigure menţinerea unei calităţi şi cantităţi de aer adecvate speciilor transportate;
(f) să permită accesul la animale, pentru a se asigura îngrijirea şi inspectarea acestora;
(g) să aibă podele cu suprafaţă antiderapantă;
(h) să aibă podele care să minimizeze riscul de scurgere a urinei sau a fecalelor;
i) să dispună de mijloace de iluminare suficiente pentru inspectarea şi îngrijirea animalelor în timpul transportului.
Vehiculele în care sunt transportate animalele trebuie marcate clar şi vizibil, indicând prezenţa unor animale vii.
Manipularea
1.8. Se interzic:
a) lovirea animalelor cu mâna sau cu piciorul;
b) aplicarea unei presiuni într-o zonă sensibilă a corpului animalelor, în urma căreia animalele să sufere dureri sau suferinţe inutile;
(c) suspendarea animalelor prin mijloace mecanice;
(d) ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau blană sau manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau suferinţe inutile;
(e) utilizarea vergelelor sau a altor instrumente ascuţite;
(f) blocarea cu bună ştiinţă a unui animal care este condus sau ghidat către orice parte a zonei în care sunt manipulate animalele.
Separarea
1.12. Animalele sunt manipulate şi transportate separat în următoarele cazuri: animale din specii diferite; animale a căror talie şi vârstă diferă considerabil; vieri şi armăsari adulţi de reproducere; masculi maturi din punct de vedere sexual separat de femele; animale cu coarne separat de animale fără coarne; animale care manifestă ostilitate unul faţă de altul; animale legate separat de animale dezlegate.
2.7. În timpul transportului, animalelor li se oferă apă, hrană şi posibilitatea de a se odihni în mod corespunzător speciei şi vârstei lor, la intervale corespunzătoare. În cazul în care nu există dispoziţii contrare, mamiferele şi păsările sunt hrănite cel puţin la intervale de 24 ore şi adăpate cel puţin la intervale de 12 ore. Apa şi hrana sunt de calitate bună şi sunt furnizate animalelor într-un mod în care să minimizeze contaminarea. Se acordă atenţia cuvenită necesităţii animalelor de a se obişnui cu modul de furnizare a hranei şi apei.
CAPITOLUL V
1.2. Durata călătoriei pentru animalele din speciile ecvidee domestice, animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină nu depăşeşte opt ore.
1.5. După încheierea duratei călătoriei, animalele trebuie descărcate, hrănite şi adăpate şi trebuie să beneficieze de o perioadă de repaus de cel puţin 24 ore.
2.1. Păsărilor de curte, păsărilor domestice şi iepurilor domestici li se asigură apă şi hrană adecvate, în cantităţi suficiente, cu excepţia cazului în care călătoria durează mai puţin de: 12 ore, exclusiv timpul de încărcare şi descărcare sau 24 ore pentru puii din toate speciile, cu condiţia ca transportul să fie încheiat în termen de 72 ore de la ecloziune.
CAPITOLUL VII
MODUL DE REPARTIZARE A SPAȚIULUI
Modul de repartizare a spaţiului pentru animale respectă cel puţin următoarele valori:
A. Ecvidee domestice (cai, măgari, catâri), la transport rutier, suprafața minimă pe animal este :
— Cai adulţi câte 1,75 mp (cu dimensiunea spațiului de 0,7×2,5 m)
— Cai tineri (6-24 luni) la călătorii de până la 48 ore, 1,2 mp (0,6×2 m)
— Cai tineri (6-24 luni) la călătorii de peste 48 ore, 2,4 mp (1,2×2 m)
— Ponei (sub 144 cm), câte 1 mp (0,6×1,8 m)
— Mânji (0-6 luni), câte 1,4 mp (1×1,4 m)
Notă: În timpul călătoriilor de lungă durată, mânjii şi caii tineri trebuie să aibă posibilitatea de a se întinde.
B. Animale din specia bovină, transport rutier, suprafața minimă/cap este:
— Viţei de talie mică, 50 kg (greutate aproximativă), 0,30–0,40 mp de animal
— Viţei de talie medie, 110 kg, 0,40–0,70 mp
— Viţei de talie mare, 200 kg, 0,70–0,95 mp
— Bovine de talie medie, 325 kg, 0,95–1,30 mp
— Bovine de talie mare, 550 kg, 1,30–1,60 mp
— Bovine de talie foarte mare, peste 700 kg, peste 1,60 mp
Aceste valori pot înregistra variații, în funcție nu numai de greutatea şi talia animalelor, dar şi de condiția fizică a acestora, de condițiile meteorologice şi de durata preconizată a călătoriei.
C. Ovine/caprine, la transportul rutier suprafața minimă în mp/animal este:
— Ovine tunse şi miei cu greutatea egală sau mai mare de 26 kg, dar sub 55, 0,20–0,30 mp suprafață minimă/animal, cele peste 55 kg, au nevoie de peste 0,30 mp fiecare
— Ovine netunse, sub 55 kg, 0,30–0,40 mp, cele de la 55 kg, peste 0,40 mp
— Oi în gestație avansată, sub 55 kg, 0,40–0,50 mp de fiecare; cele de 55 kg și mai mari, peste 0,50 mp
— Caprine sub 35 kg, 0,20–0,30 mp; cele de 35–55 kg, 0,30–0,40 mp; iar cele de la 55 kg, 0,40–0,75 mp
— Capre în gestație avansată sub 55 kg, 0,40–0,50 mp; cele de la 55 kg, peste 0,50 mp
Suprafața indicată anterior poate varia în funcție de rasă, talia animalelor, condiția fizică şi lungimea blănii acestora, precum şi de condițiile meteorologice şi durata preconizată a călătoriei. Pentru mieii de talie mică poate fi asigurată o suprafață mai mică de 0,2 mp/animal.
D. Porcine, la transportul feroviar şi rutier
Porcinele trebuie să aibă cel puțin posibilitatea de a se întinde şi de a sta în picioare în poziție normală. Pentru a respecta aceste cerințe minime, densitatea de încărcare pentru porcine cu o greutate de circa 100 kg nu ar trebui să depăşească 235 kg/mp.
E. Păsări de curte
La transportul păsărilor de curte în containere, se asigură suprafeţe minime după cum urmează:
— Pui de o zi, câte 21-25 cmp/animal
— Păsări de curte altele decât pui de o zi: la cele sub 1,6 kg, 180–200 cmp/kg; la cele de la 1,6 până la sub 3 kg, 160 cmp/kg; la cele de la 3 până la 5 kg, 115  cmp/kg; de 5 kg, 105 cmp/kg.
Aceste reglementări din legislația Romaniei fac parte din programul de armonizare cu reglementările Uniunii Europene şi sunt obligatorii.
Voi reveni cu precizări legislative privind condițiile care trebuie asigurate în procesul creșterii animalelor. Numai bine!



One thought on “Cum apără legea animalele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *