Cum cultivi smochinul

ficus carica
Foto: arhiva Practic

Dorina Condrat, Mediaș, jud. Sibiu
Dragi cititori, Vă prezint un alt arbust fructifer, cultivat în zona noastră temperată: smochinul – Ficus carica, pe care-l recomand cultivatorilor amatori, pentru că produce fructe din al doilea an de cultură, este ușor de îngrijit și înmulțit.
Încerc să-i răspund și doamnei Andreea S. Popescu din Bu-curești care dorește informații despre cultura smochinului (pag. 75 din nr. 11/2011) în teren. Acest arbore fructifer este originar din zonele subtropicale din vestul Asiei și Orientul Mijlociu și s-a răspândit în cultură în țări cu climă caldă din Bazinul mediteranean, SUA și Rusia. Smochinul este un arbust de 1,5/3 m în zona temperată, cu frunze mari palmate, cu 7-3 lobi. Mugurii floriferi apar gupați cu cei vegetativi. Inflorescențele, numite sycone, de forma viitorului fruct au pe pereții interiori florile prinse pe receptacolul cărnos și un orificiu închis de mici solzi. Florile din partea superioară sunt mascule, iar cele din partea de jos sunt femele. Unele varietăți de smochin fructifică partenocarpic – aceștia sunt smochini adriatici, alte varietăți numai dacă sunt fecundate de o insectă (Blastophaga psenes) – smochinii de smirna, iar carpic, iar a doua prin polenizare – smochinii de San Pedro. În zona noastră temperată se cultivă smochini adriatici, sensibli la -12 grade Celsius și -14 grade Celsius (îngheață la – 20 și – 22 grade Celsius). Nu pretind multă apă, însă recolta crește simțitor dacă li se asigură apă suficientă pe timp de vară. Smochinul crește bine pe locuri însorite, bine drenate, pietroase. În țările cu climă caldă produce 2-3 recolte pe an, în zona temperată o recoltă, a doua se coace numai dacă toamna este lungă și călduroasă. Fructele apar la început câte 1-2 (în vara lui 2011 am avut 3 fructe) la axila frunzelor, pe lăstarii din anii predecenți, iar a doua recoltă a apărut pe lăstari noi din anul în curs. În zona temperată mugurii floriferi de la a doua recoltă se ciupesc pentru că nu au timp să se maturizeze, în schimb vor apărea noi muguri de rod pentru anul următor. Nu se fac tăieri severe pentru că apar lăstari lacomi, ci tăieri care să înlocuiască ramurile degarnisite. Lăstarii cu poziții necorespunzătoare se înlătură primăvara, iar cei viguroși se scurtează la 5-6 frunze în fiecare vară. Pentru cei care vor să cultive în teren acest arbust fructifer, trebuie să țină cont de anumite aspecte. 1. Alegerea locului. Trebuie ținut cont de exigențele speciei față de factorii climatici. Fiind pretențios la căldură și sensibil la ger, este de preferat ca zona să aibă temperaturi iarna care rar să coboare sub -15 grade Celsius, pragul biologic de rezistență a speciei. Terenul să fie însorit, cu expoziție sudică, poate fi plan sau în pantă de 10-12%. În grădinile familiale, terenul însorit să fie adăpostit de zidurile caselor sau ale gardurilor, beneficiind de căldura radiată de acestea în timpul nopții. Smochinul nu este pretențios față de sol, însă reacționează bine dacă se aplică îngră-șăminte organice și chimice, în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu sub-stanțe nutritive. Desfundarea terenului se efectuează la adâncimea de 40-50 cm cu scopul de a crea condiții pentru dezvoltarea sistemului radicular. 2. Plantarea smochinului se face în zona temperată primăvara, cât mai timpuriu, înainte de pornirea în vegetație. În grădinile de lângă casă cea mai potrivită distanță este de 4 m între rânduri și 3-4 m între plante. Dacă însă condițiile climatice impun protejarea smochinului peste iarnă, butașii se plantează oblic, în sensul rândului. Odată cu plantarea se administrează: 2-5 kg mra-niță, 20 g superfosfat, 20 g sare potasică de fiecare plantă. Gropile se umplu cu pământ amestecat cu îngrășă-mintele de mai sus, se tasează bine cu picioarele, se udă cu 5-6 l de apă de plantă. După ce s-a infiltrat apa în sol, se face un mușuroi de 20-25 cm care se menține și în timpul vegetației, până ce lăstarii au 30-40 cm. Fasonarea tulpinii se face după plantare (înainte de mușuroire), la 60-70 cm se scurtează pentru pomi cu trunchi sau la 20-25 cm pentru sistemul sub formă de tufă. Sistemul sub formă de tufă este preferat pentru că permite protejarea ușoară în timpul iernii. Sunt 5-7 ramuri care pornesc de jos și se ramifică în ramuri de ordinul II și III. Tufa are 2-2,5 m, asigură o bună iluminare și întreținere, dar și recoltare a fructelor. Iar în cazul înghețului tufa se reface ușor prin lăstarii porniți din colet. Sistemul sub formă de pom constă într-un ax central cu 1-2 etaje cu 3-5 ramuri principale. Acestea se ramifică în ramuri de ordinul II și III. Nu se lasă ramificații mai mari, fiind slab productive. Trunchiul poate fi pitic, la 20-30 cm sau înalt, la 50-60 cm. 3. Tăierea smochinului se aplică concomitent cu operațiunile de formare, mai târziu cele de întreținere, ținând cont de intrarea pe rod la 2-3 ani de la plantare. Dacă se urmărește o recoltă mare în iulie, ramurile anuale nu se scurtează, ci numai se răresc. Dacă recolta din toamnă trebuie să fie mare, se scurtează ramurile din anul precedent cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor. Irigarea culturii se aplică doar când condițiile climatice o impun, smochinul fiind sensibil la excesul de apă în sol. 4. Protejarea smochinului pe timpul iernii este un alt capitol important. Rezistența redusă a smochinului la temperaturi de -12 sau -15 grade Celsius impune protejarea lui. Plantele tinere mai sensibile se vor proteja obligatoriu peste iarnă. Plantele conduse sub formă de tufă se pot apleca până la nivelul solului sau se pot menține în poziție verticală. Ramurile se apleacă încet, cu grijă și se fixează cu cârlige, se pune un strat de paie, coceni, gunoi de grajd păios, la 20-30 cm. În zone mai calde smochinii se pot acoperi cu rogojini și folie de polietilenă. În zone mai reci se recomandă să se îngroape, acoperind cu 10-15 cm grosime strat de pământ, care asigură o protecție garantată. Trebuie lucrat cu atenție, pentru a nu rupe mugurii floriferi, se pun capcane pentru șoareci (care se adună în paie) sau se dezgroapă devreme pentru a evita clocirea mugurilor îngropați în pământ. Protejarea se face toamna târziu după căderea frunzelor și coacerea lemnului. Pentru a mări rezistența plantelor, trebuie fertilizat pământul cu fosfor și potasiu. În toate zonele din țara noastră se impune protejarea smochinului peste iarnă. De aceea se vor cultiva biotipurile care s-au dovedit cele mai rezistente la ger. 5. Valorificarea smochinelor în gospodărie reprezintă un capitol de interes. Smochinele se pot consuma în stare proaspătă. Însă fiind perisabile, prelucrarea trebuie luată în calcul. Se pot valorifica prin deshidratare (uscare), transformare în dulceață, gem, marmeladă, băuturi nonalcoolice sau alcoolice. Pentru cei care nu dispun de teren, pot cultiva acest arbust cu rezultate mulțumitoare și la ghiveci. Eu îl cultiv în acest mod și rezultatul este bun. Înmulțirea se face prin butășire în călcâi primăvara, prin marcotaj sau foarte simplu prin drajoni pe care-i face planta de la rădăcină. Mulțumesc redacției pentru premii, iar pentru cititorii care vor dori să mă contacteze pentru arbuștii mei fructiferi (smochin, lămâi, grapefruit, portocal, dafin etc.) las nr. de telefon fix 0269/836.028 sau mobil 0786.020.597. Nu-mi rămâne decât să vă doresc spor la treabă și rezultate pe măsura efortului! Sper să citesc în revistă despre cei care au reușit să cultive smochini sau alți arbuști fructiferi ușor de îngrijit.



One thought on “Cum cultivi smochinul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *