Cum descifrezi comportamentul câinelui

dresaj canin
Foto: arhiva Practic Idei

medic veterinar Mihai Dincă, București

Dragi cititori, În articolul ce urmează prezint primii paşi în socializarea şi dresajul puilor, primele noțiuni de dresaj canin.
Câinii au un mod unic de a comunica şi sunt multe atitudini şi expresii prin care pot comunica. Tot corpul câinelui, de la vârful botului până la vârful cozii ne dezvăluie starea lui de spirit şi ce urmează să facă. Pentru o comunicare cât mai bună este bine să cunoaştem şi să învățăm cele mai frecvente posturi ale corpului si stările pe care le exprimă. Când are chef de joacă, animalul dă din coadă şi este cu crupa ridicată, însă dacă ține coada ridicată şi dă din ea în mod rapid reprezintă o stare de nervozitate, agresivitate. Dacă observăm părul de pe ceafă, părul de pe şira spinării ridicat şi coada stufoasă înseamnă că este speriat de ceva sau se pregăteşte să atace un posibil intrus sau agresor. Supunerea câinelui se face prin mişcări de rostogolire. Urechile ne pot spune despre starea câinelui, astfel, când sunt ciulite, cu capul alternând dintr-o parte în alta, indică o stare de alertă a câinelui, urechile apropiate de cap spre înainte sau înapoi pot indica o agresiune, iar urechile pe spate şi în jos pot sugera o stare de neliniște. Gura este un element destul de expresiv când vine vorba de starea câinelui, buzele trase înapoi printre care se văd dinții împreună cu un mârâit pot prevesti tendința de a muşca, gura închisă sau întredeschisă poate trăda o stare de alertă dominantă. Când pufăie cu gura deschisă exprimă o stare de curiozitate, iar când gura este relaxată, uşor întredeschisă exprimă prietenie şi relaxare. Sunetele pot fi un mod de comunicare foarte eficient şi prin care ne putem da seama de starea câinelui. Mârâitul exprimă agresivitate sau prevesteşte o următoare muşcătură. Scâncetul slab urmat de suspine înseamnă o stare de teamă, lătratul nerăbdător exprimă o stare de curiozitate, iar mormăitul slab indică do-minanța. Lătratul scurt pe voce înaltă este un mesager al prieteniei, iar lătratul tare şi mârâitul anunță starea de alertă a câinelui. Întotdeauna trebuie să coroborăm toate aspectele câinelui, de la poziția corpului, atitudine şi sunete ca să putem şti în ce stare se află câinele nostru. Trebuie să stabilim de la început ce fel de câine vrem să creştem şi să ştim la ce să ne aşteptăm de la el. Trebuie să studiem cu atenție rasele de câini şi după ce suntem convinşi că am găsit rasa care ni se potrivește cel mai bine, ne putem decide la cumpărarea sau adopția unui pui.

Regulile de bază pentru o bună înțelegere cu câinele nostru: trebuie să fie fericit şi încrezător în forțele lui, noi trebuie să lucrăm în fiecare zi cu el şi să reluăm aceleaşi exerciții ori de câte ori este nevoie. Nu încerca să te prefaci, căci animalele simt starea sufletească mai ușor decât credem noi şi nu îi putem păcalii. Este foarte important ca atunci când lucrăm cu câinele să lăsăm deoparte grijile şi problemele, pentru a nu ne descărca pe animal, care nu are nicio vină. Pentru început, când aducem în casă un pui de câine trebuie să ştim că vom avea nevoie de multă răbdare pentru e

ducația lui. Vom începe prin a-l învăța ce are voie să facă şi ce nu, astfel încât să înțeleagă şi să îl răsplătim când a respectat. Primul aspect pe care îl va înțelege este că tu eşti mâna care îl hrăneşte şi asta va face din tine stăpânul lui, şeful lui. Şeful lui înseamnă că porți răspunderea, iei deciziile şi eşti cel care stăpâneşte si-tuațiile mereu. Nu trebuie să existe momente de ezitare sau incertitudine, căci le va simți imediat şi nu ne va mai acorda încrederea necesară. Învățarea unei comenzi se face destul de greu la început şi trebuie să ne pregătim cu multă răbdare, să îi repetăm până învață. Trebuie să îi arătăm fiecare comandă detaliat ca să înțeleagă ce are de făcut şi trebuie să o repetăm până înțelege ce are de făcut. Este posibil să uite comanda, chiar şi după scurt timp de la explicarea ei și în acest caz trebuie să avem răbdare şi să îi repetăm comanda şi execuția ei până o învață. Foarte important este ca atunci când dai o comandă să îl faci atent la tine, să îi atragi atenția. Strigă-l pe nume înainte să îi dai comanda şi când se uită la tine este gata să primească comanda. O regulă importantă ca să te faci înțeles este ca atunci când dai o comandă să ai acelaşi ton vocal ca atunci când a învățat-o! Asta pentru ca atunci când îl înveți comanda AICI el nu reține cuvântul propriu-zis, ci un complex de sunete, cu tonalitatea folosită. Dacă schimbăm tonalitatea (melodia) nu mai înțelege comanda (cântecul). Alege cu grijă cuvântul pentru fiecare comandă astfel încât să foloseşti acel cuvânt doar pentru acea comandă. Nu schimba cuvântul pentru o comandă, nici cu un sinonim și nici cu ceva asemănător. El nu știe ce înseamnă acel cuvânt. Trebuie să fii constant în comenzile date şi să îi oferi o recompensă doar atunci când a efectuat comanda corect. Recompensa poate fi o mângâiere, o jucărie sau un biscuit. Recompensa nu trebuie să fie sub formă de mâncare, carne sau bomboane și nu trebuie să exagerăm cu recompensele, căci nu va mai aprecia când va primi.

Pe scurt, regulile de bază sunt:

 Stabilim clar de la început regulile şi le respectăm întocmai

 Tu eşti şeful şi eşti întotdeauna stăpân pe situație

 Comenzile se dau cu cuvintele învățate, clare și fiecare separat, nu în fraze sau discuții  Înainte să îi dăm o comandă ne asigurăm că este atent la noi pentru a înțelege ce are de făcut

 O comandă învățată pe un ton trebuie cerută pe acelaşi ton, preferabil un ton calm.

 Cuvântul pentru o comandă este mereu acelaşi, comenzile diferite au cuvinte diferite. Asemănările dintre cuvinte sau comenzi îl vor deruta.

 Când o comandă trebuie făcută într-un anume fel, ea va fi executată doar în acel fel.

Cea mai importantă persoană din viața câinelui ești tu, cea mai grea pedeapsă pentru el este să îl goneşti de lângă tine când a făcut o prostie şi să nu îi spui unde să meargă, apoi să îl ignori total mai mult de câteva minute, maxim o oră. Pedeapsa trebuie să fie clară şi rămâne pedepsit până când îl chemăm şi îl mângâiem în semn de iertare. Abia după ce l-am iertat îi putem da comenzi sau să continuăm învățarea comenzilor. Atenție ca atunci când este pedepsit să nu fie mângâiat de un alt membru al familiei sau să se joace cu el. În cazul în care se întâmplă aşa ce-va, trebuie să intervenim şi să ne asigurăm că este pedepsit în continuare. Dacă a făcut o prostie şi nu este gravă, schimbarea tonului vocii dintr-un ton calm într-un ton mai apăsat poate fi un avertisment serios. Când dăm o comandă, la primele trei repetări nu vom ridica tonul şi îi vom lăsa timp să execute comanda, dacă nu a efectuat-o corect, a patra oară putem spune comanda mai apăsat, iar acesta va fi ultimul avertisment înainte de a-l pedepsi şi astfel va învăța când urmează să fie pedepsit. Nu uita că un câine nu va fi niciodată vinovat că a făcut ceva ce i-a fost permis până atunci. Primul lucru care trebuie învățat este să nu îşi mai facă nevoile pe covor, ci doar afară şi numai afară. Până pe la patru luni el nu se poate abține, ca şi copiii mici, însă când îl vedem că se aşază în poziția specifică, trebuie să îi spunem clar, răspicat NU, fără să țipăm însă, dar să ne asigurăm că a fost atent strigându-l pe nume. Nu va înțelege şi pentru ca să îl învățăm îl vom lua de ceafă ferm, îl ridicăm şi îl vom duce în locul unde vrem să îşi facă nevoile de acum încolo, îl lăsăm jos şi aşteptăm să îşi termine ce a început. Foarte important este să spălăm foarte bine locul şi să îndepărtăm orice urmă de miros, câinii sunt foarte sensibili când vine vorba de mirosuri şi mirosul specific îi va declanşa actul reflex, chiar şi la un animal matur. Trebuie să fim constanți în ceea ce este interzis. Dacă ceva este interzis, interzis va rămâne, dacă e permis, permis va rămâne mereu. Chiar dacă nu este în totalitate vina lui, tot îl vom certa puțin, puțin, cât să ştie regula. Nu este frumos ca atunci când suntem la masă, câinele să cerşească mâncare de la noi. Trebuie să stabilim asta de la bun început. Când tu mănânci, indiferent cât de frumos se uită la tine, oricât de drăguț este, niciodată nu trebuie să primească ceva de mâncare de la masa ta. Trebuie ignorat pur și simplu. Nimănui nu i-ar plăcea să lase un platou cu şnițele sau cu dulciuri pe masă şi să nu-l mai găsească, iar apoi să alerge cu câinele la veterinar că a făcut intoxicație sau indigestie. Chiar dacă avem de-a face cu un câine matur procedeul este acelaşi, doar că se va învăța mult mai greu că nu primeşte nimic când suntem la masă. Când este mic trebuie să îl învățăm cu zgarda şi cu lesa. Trebuie să ne asigurăm că lesa nu este prea strânsă. Nu trebuie să tragi de lesă, nu trebuie să scuturi de ea şi nu trebuie să țipi la el pe stradă. La început trebuie lăsat să exploreze, să cunoască mediul în care trăieşte, totul este nou pentru el, locurile, strada, oamenii, ceilalți câini, maşinile etc. Trebuie lăsat să exploreze totul până când le învață şi se obişnuieşte cu ele. Rosul este o problemă când sunt mici, creşterea dinților îi determină să roadă ceva şi preferă obiectele din cauciuc, piele, cu o consistență relativ elastică. Nu se poate să îl dezvățăm de acest lucru, însă îi putem da jucării pe care să le poată roade în linişte în locul lucrurilor noastre. Când îl vedem că roade ceva ce nu are voie, îi spunem frumos NU, LASĂ, în timp ce tragem uşor de obiectul respectiv. Repetăm comanda până ne ascultă. Luăm jucăria lui, pe care are voie să o roadă şi i-o dăm spunându-i ȚINE. De fiecare dată când execută corect comanda, trebuie să nu uităm să îl recompensăm şi să îi spunem BRAVO şi să îl mângâiem. Comanda ȚINE o vom repeta de fiecare dată când îi dăm ceva ce trebuie să țină. Indiferent dacă stă în casă sau în curte, câinele va avea un loc al lui unde are o pernă, un covoraş sau o păturică. Acest loc trebuie să îl stabilim de la început, el va învăța foarte repede. Ca să îl învățăm că acela este locul lui îl punem acolo şi îi spunem LA LOC. Putem să îl lăsăm să îşi aleagă singur un loc. Dacă îi arătăm noi care este locul lui trebuie să ne asigurăm că nu îşi găseşte şi el unul. Când se instalează pe canapea trebuie să îl chemăm la noi şi apoi după ce a venit să îi dăm comanda LA LOC. Insistăm până execută corect comanda. Dacă nu ascultă îl luăm frumos de ceafă și fără supărare îi arătăm care este locul lui. Îl trimitem la locul lui ori de câte ori prezența lui nu este tocmai oportună. Dacă cedăm, va şti că este o comandă facultativă şi o va executa doar dacă va vrea, dacă nu va vrea, nu o va executa. ATENȚIE, locul lui nu este un loc unde este pedepsit. Este total contraindicat să îl certăm că a făcut o prostie şi să îl trimitem la locul lui. Se va simți pedepsit şi când nu este! Numai bine!

One thought on “Cum descifrezi comportamentul câinelui

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *