Cum preîntâmpini și oprești furtișagul albinelor

copil cu stup
Foto: Elena Ursache

Elena Ursache, loc. Piatra Neamț, jud. Neamț

Dragă redacție,
Vă mulțumesc pentru scrisoarea publicată în revista nr. 1 din 2010 și pentru premiu. Revin cu mult drag, de data aceasta cu unele rânduri despre albine, cum am promis încă de anul trecut. Citesc cu multă plăcere articolele scrise de doamna Ana Maria Hrițuleac, domnul Octav Vitcu și alții despre creșterea și îngrijirea familiilor de albine, articole foarte utile apicultorilor începători și nu numai.
Pe lângă flori, plante, natură, cea mai mare pasiune a mea este apicultura. În acest sens am făcut și cursuri de specialitate, cu toate că dețin ceva ani de experiență, însă omul toată viața are de învățat.
De mai mult timp sunt nevoită să mă ocup doar eu de stupină și chiar dacă nu e ușor, acest lucru îmi umple plăcut timpul. Nu mă pot lăuda că suntem apicultori din tată în fiu, deoarece nimeni din familiile noastre nu a deținut albine. Pur și simplu am prins drag de ele, mai ales că era o ocupație mai puțin obișnuită, chiar o provocare pentru noi, care nu știam nici măcar pe unde iese mierea din stup. Aflasem de la prietenii noștri, familia Acatrinei că albinele, îngrijite cu atenție și dragoste, îți pot aduce satisfacții. În toți acești ani de practicare a apiculturii, am avut satisfacții materiale mai mari sau mai mici, dar cea mai mare bucurie sunt acele clipe petrecute în preajma lor, în natură, ascultându-le bâzâitul în infinita lor hărnicie, privindu-le cum vin încărcate cu polen sau nectar, ridicând capacul stupului și inspirând acel miros unic de miere, ceară, propolis, chiar și de venin, atât de benefice pentru sănătatea noastră. Dacă ar fi să aleg între alte meserii foarte bine plătite și apicultură, pe a doua aș alege-o cu siguranță.
Nu există altă insectă care să poată aduna atâtea comori de pe pământurile blagoslovite de Dumnezeu, albina fiind ființa pe care, până în prezent, nici cea mai dotată minte omenească nu a putut-o, nu numai depăși, dar nici înlocui. Albina este singura viețuitoare de pe pământ care nu dăunează cu nimic plantelor spontane sau cultivate, ci, dimpotrivă, le ajută să se dezvolte prin polenizarea pe care o face. Cei care au posibilitatea de a crește albine pe lângă casă, să facă acest lucru, au numai de câștigat. Este foarte bine să ne învățăm copiii să le iubească și să le protejeze. Trebuie știut că cel mai mare dușman al albinei este …omul nepriceput, așa că un apicultor trebuie să-și perfecționeze în permanență pregătirea profesională.
Un lucru foarte important pentru perioada dintre culesuri este prevenirea și combaterea furtișagului. În perioadele lipsite de cules albinele execută zboruri îndelungate în jurul stupinei, în căutare de nectar. Când nu găsesc, ele atacă familiile slabe, cele fără matcă, cele dezorganizate, care se apără cu dificultate. Pentru a preîntâmpina apariția furtișagului, se iau câteva măsuri:
stupii nu trebuie să prezinte fisuri prin care să pătrundă albinele hoațe
urdinișul și cuibul să fie dimensionate în raport cu puterea familiei
controlul familiilor să se efectueze într-un timp cât mai scurt
să nu se prelingă sirop sau miere pe pereții sau fundul stupului
să nu fie lăsați faguri în afara stupului sau în lăzi deschise
Ne putem da seama de apariția furtișagului, deoarece se constată o activitate nefiresc de intensă la urdinișul familiei atacate, încăierări de albine la urdiniș, multe albine moarte în fața stupului. Furtișagul se poate manifesta violent sau liniștit. În cazul furtișagului violent albinele hoațe pătrund în stup, omoară matca, dezorganizând familia, distrugând-o și deposedând-o de toate proviziile.
În cazul furtișagului liniștit, acesta poate trece neobservat, la familiile foarte slabe, în care albinele hoațe pătrund fără nicio opoziție, însușindu-și proviziile de hrană. Furtișagul odată declanșat există pericolul de a se extinde rapid la toate familiile, provocând pierderi importante. Măsurile urgente care se iau sunt:
reducerea urdinișului familiei atacate la 0,5-1 cm
punerea de iarbă sau fân, stropite cu apă în dreptul urdinișului
ungerea peretelui anterior al stupului și a scândurii de zbor cu substanțe urât mirositoare (petrol, soluție de acid fenic 50% etc.)
Dacă furtișagul continuă, se aprind în stupină grămezi de gunoi, vreascuri, să producă mult fum, care amorțește albinele. Ultima soluție care se poate lua este împachetarea și mutarea stupilor într-o altă zonă care asigură un cules de întreținere. Scriu aceste sfaturi, sper, utile, din dorința de a nu vă confrunta cu astfel de probleme. Am trecut și noi printr-o astfel de experiență în al doilea an de apicultură, fiind la un cules de întreținere pe malurile Dunării. De la trei rame uitate între stupi, s-a ajuns la un furtișag pe care cu greu l-am putut stăpâni și din 60 de familii cât aveam atunci am pierdut 5.
Vă doresc, dragi apicultori, multă sănătate, un sezon cald plin de satisfacții, cât mai multă miere, albine multe, harnice și sănătoase și spor în toate!



2 thoughts on “Cum preîntâmpini și oprești furtișagul albinelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *