Cum scapi de dăunătorii pomilor

Mere in pom
Foto: arhiva Practic Idei

Svetlana Popescu, București

Dragă redacție, Vă trimit alte idei prin care puteți scăpa copacii de boli și dăunători în mod eficient și natural.
Coada calului reprezintă un antifungic, adică aliat împotrivaciupercilor, dar și mare prieten cu sistemul imunitar pe care-l susține, în toate campaniile de distrugere a bolilor şi dăunătorilor. Mai are şi calitatea de a fi antimicrobian şi antiseptic. Infuzia, ca în majoritatea cazurilor de folosire a plantelor, se pregăteşte astfel: 100 g plantă uscată sau 0,5 kg crudă, verde, la 1 l apă. Se lasă la dospit câteva ore, cel mai bine 24, după care se strecoară şi se aplică, în acest caz în proporție de 1:10 pentru stropit. Lichidul se va păstra în recipiente închise la culoare, bine astupate, în loc răcoros.

Păpădia este minunată în lupta împotriva acarianului roşu, puricelui verde melifer. Licoarea se pregăteşte ca şi cea de coada calului sau pătlagină, gălbenele sau pelin, rută, calomfir, salvie sau vetricea. Cu vetricea (tanacetum) treaba stă cam aşa: ca dietă pentru pomi pregătim: pentru 10 l de apă cam 2,5 kg de plantă crudă, tocată sau 800 g de plantă uscată la umbră. 2 zile o ținem, ca mai apoi s-o punem la fiert nu mai mult de jumătate de oră. Răcim, strecurăm, diluăm de 2 ori şi stropim prima oară imediat după înflorire, după care de încă 3 -4 ori la răstimp de 5 zile. Sau, tot la 10 l de apă, punem 1 kg de plantă crudă, culeasă în vreme ce stă înflorită și o ținem la cald cam 1-2 ore, după care dăm zeama la foc molcom cam un sfert de ceas, răcim, strecurăm. Se iau cam 100 ml din decoct, amestecăm în 10 l de apă caldă cu ceva săpun de casă (40 g) sau, în lipsă, cu una-două linguri de detergent de vase sau săpun lichid. Pomii şi arbuştii fructiferi vor fi fericiți nevoie mare. Praf de muştar, bun împotriva moliei coacăzului, agrişului, zmeurului, a viespii negre a coacăzului și agrişului. Aşadar ai nevoie de: 100 g praf/faină de muştar (de la farmacie) + 10 l apă. Se lasă la cald cam două zile, apoi se strecoară prin 2 straturi de tifon, se diluează 1:1. La fiecare 10 l de lichid se adaugă săpun lichid, cam 2 linguri, sau 40 de g de săpun de casă răzuit și topit. Rețeta bombă, folosită în copilăria mea, mi-o aduc aminte atât de limpede, de parcă ar fi fost ieri. Asta pentru că mama a reținut-o şi a tot folosit-o în mica noastră livadă de 7-8 pomişori. La rândul meu, o pun în aplicare cu mare reuşită. Sună cam aşa: 2 ceşcuțe cu mahoarcă (tutun cât mai netratat, dacă există posibilitatea de a face rost de foi de tutun este şi mai bine) + 1 pumn de foi de ceapă + 1 pumn de foi de usturoi + un pumn de ace de brad + 1 pumn de coji de citrice + un pumn de cenuşă. Toate ingredientele se pun într-un borcan de sticlă de 3 l, apoi se toarnă apă fierbinte pentru a le opări, apoi se acoperă. Borcanul îl punem la loc întunecos şi răcoros cam o săptămână şi, din vreme în vreme, când ne mai aducem aminte, amestecăm. După ce a trecut vremea, strecurăm, stoarcem bine „pulpa”, după care completăm cu apă până se umple borcanul şi adăugăm săpun negru – 40 g (săpun cu gudron, din cel de la plafar, cu care este bine să ne spălăm pe cap când avem mătreață), sau, în lipsa lui, săpun de casă sau detergent de vase biodegradabil, lichid (o lingură, hai două). Se pot stropi cu poțiunea asta pomii şi arbuştii fructiferi, dar şi legumele şi florile. Arbuştii şi pomii fructiferi vor fi stropiți din momentul în care au început mugurii să se umfle, până să se pornească a înflori. Larvele de goange rele cad ca secerate, iar recolta este curată. Salata o poți mânca direct de pe brazdă.

Curse și momeli

Cărăbușul de mai, zgomotos și lacom vizitator nocturn al livezilor. Pentru a lupta împotriva lui exista câteva variante. Uitați ce am găsit eu cotrobăind printr-o veche colecție de reviste dedicate grădinii:

1. Cel mai simplu remediu este acela prin care afânăm cu sârg de jur-împrejurul pomilor/arbuştilor fructiferi. În cazul acesta, pentru că nu săpăm la adâncime, nici n-ar fi nevoie, putem culege larvele albicioase și grăsane, dar și cărăbușii (gândacii) maronii.

2. Mult mai folositor este să semănăm trifoi alb în jurul pomilor, sau prin preajma lor. Se pun cam 100 g de sămânță, sunt suficiente pentru un pom/arbust.

3. Este cunoscut că insecta este un bandit nocturn. Activitatea sa începe la lăsarea serii. Aşa că îi vom pregăti una sau mai multe curse:

 în preajma pomilor/arbuştilor, din loc în loc, dacă livada este mare, montăm surse de lumină (becuri de 40 W sau făclii). Sub acestea, câte un recipient cu apă sărată, în care am picurat nişte gaz lampant (cam 10 picături). Cărăbuşii vor dănțui o vreme pe lângă sursa de lumină și vor cădea, răpuşi de osteneală, în recipientul cu lichid. Apoi nu ne rămâne decât să-i culegem și să-i distrugem.

 bunicii noştri întindeau cearceafuri albe, în spatele cărora montau surse de lumină. Pe suprafața luminată, se strâng mai ales exemplarele de masculi. Se culeg, şi se distrug. Fără ei femelele nu mai au cum depună ouăle. – o altă capcană, de astă dată întinsă insectelor femele, este aceea de a plasa din loc în loc grămezi de bălegar sau de compost. Femelele se vor grăbi să depună ouăle în aceste grămezi. Ce ne rămâne nouă de făcut este ca toamna să împrăştiem stratul organic și să culegem larvele dolofane cu care vom hrăni pasările cerului sau pe cele din ogradă. Unde mai pui că putem împuşca doi iepuri, pardon, dăunători, dintr-un foc, pentru că și coropişnițelor le place mult să se cuibărească în astfel de grămezi. Dar cel mai potrivit lucru este acela de a îmbia pe prietenii-sanitari înaripați în livezile și grădinile noastre, construindu-le căsuțe de tot felul. În cazul momelilor, eficiența folosirii lor este în strânsă legătură cu rețeta și momentul ales. Astfel, când vorbim despre fluturele (viermele) merilor (sămânțoaselor), femela, care apare cam pe la începutul verii, va trebui să ştim că ea alege noaptea ca moment prielnic de acțiune. Aşadar, ne vom înarma cu cutii și recipiente umplute cu licori fermentate, plăcut aromitoare și tare ademenitoare, pe care le vom atârna de crengile pomilor sau le vom instala pe la poalele arbuştilor fructiferi. Recipientele se instalează doar pe timpul nopții. În zori de zi le vom îndepărta, ca în ele să nu cadă insectele binefăcătoare. Apoi, până seara, le punem într-un loc răcoros. Recipientele pot fi doze de la bere, găletuşe de la diverse produse alimentare, cărora le confecționăm un mâner, în caz că nu au. Apoi, turnăm în ele, cam pe trei sferturi, licoarea pregătită în acest scop. Dintre rețetele foarte eficiente vă amintesc câteva pe care, cu succes, le folosesc și eu și prietenii mei.

Rețeta 1 – împotriva fluturelui mărului (Carpocapsa/Laspeyresia pomonella), viermele care este răspunzător de sfredelirea ramurilor, lăstarilor pomilor și arbuştilor fructiferi. Pregătim din 500 g de căzătură de mere (mere căzute, stricate, lovite) sau din dulceața veche de mere, acrită sau mucegăită și 2 l de apă un fel de fiertură (30 minute) în care, după răcire, adăugăm 0,5 l zer, 250 ml oțet de mere (sau borş), 20 g de drojdie de bere și 200 g zahăr. Toate acestea se pun la dospit, la loc călduț. În momentul în care s-a pornit fermentația, minunea este gata de atac. O porționăm în mai multe recipiente, pe care le agățăm din loc în loc. Pentru peri, pruni, gutui, caişi etc., „braga” se pregăteşte la fel, cu singura deosebire că locul merelor va fi luat de fructul pomului/arbustului în cauză.

O altă procedură simplă: culegem fructele stricate, care, oricum trebuie îndepărtate de la pomul/arbustul fructifer în cauză și facem grămezi din loc în loc, departe de pomii din care provin (în felul acesta, putem face o adunătură de prune sub măr, de mere sub cais, etc.). Bâzdâganiile se vor repezi la mormanul cu interes culinar lăsând în pace fructele curate. Cel ce mi-a destăinuit această şmecherie, m-a asigurat că în 3, maximum 4 sezoane scăpăm de liota hămesită. Cum o fi vă voi spune peste 1-2 ani.

Momeala universală, potrivită pentru majoritatea lepidopterelor nocturne, este folosită doar, fireşte, după ce s-a înserat, pentru că ar fi păcat să se prindă în capcană populația cumsecade a gângăniilor. Braga, asemănătoare cu cea deja descrisă mai sus, dar, cu o mică diferență: într-un borcan de 3-5 l se pun 200-300 pâine de secară, 3-5 lingurițe de zahăr + 20 g, drojdie de bere, apă călduță. Se lasă la dospit 1-2 zile, se strecoară, iar ce rămâne se refoloseşte pentru o altă serie. În locul zahărului se poate folosi melasă sau glucoză alimentară (0,5 l la 1,5 l apă + 3 g drojdie de bere.) Dar cea mai bună momeală rămâne mierea fermentată: 0,5 l bere + 1-2 linguri miere, puse la loc călduț, lăsate la fermentat două-trei zile și momeala-i gata! Şi, pentru că sunt cazuri în care nu putem renunța la zeama bordeleză, vă spun secretul preparării corecte a acestei arhicunoscute soluții, pe care mi-a destăinuit-o un bătrân înțelept. Îmi spuse cam aşa: „Domniță, pui mata 100 g de sulfat de cupru (piatră vânătă) şi puțină apă într-un borcan, ca să se dizolve. Apoi borcanul se umple până la buză. Separat, într-alt vas, dar nu din metal, stingi cu 5 l de apă cam 100-150 g de var. Laptele de var îl strecori cu mare grijă să nu rămână resturi solide, că alea ard. Apoi, amestecând, cu multă băgare de seamă, torni soluția de piatră vânătă în laptele de var. Nu invers! Soluția corect preparată trebuie să aibă o culoare azurie, ca albastrul de Voroneț şi să n-aibă solzi. Reacția musai să fie neutră (nici acidă, dar nici alcalină). Pentru asta, iei mata o plăcuță de metal şi o bagi în soluție. Dacă plăcuța iese curată, e bine. Dacă pe bucata de metal sunt depuneri de cupru, reacția este acidă, iar dacă bucata de metal devine albastră, înseamnă că soluția este alcalină. Aşa că, faci bine să pui exact cantitățile pe care ți le-am zis. Dar, cel mai sănătos, să ştii de la mine, este să încorporezi la rădăcina măriilor lor, că-s pomi sau tufe, an de an, cenuşă de tulpini de floarea soarelui. Sau de lemn, dacă n-ai. Cenuşa asta, pentru că este plină de potasiu, iar potasiul, în cantitate însemnată (mai ales cea din tulpini de floarea soarelui) hrăneşte pe măriile lor, dar este mortală pentru dăunători de tot felul. Pe lângă toate astea, le dă putere, le creşte imunitatea, şi atunci dăunătorii nu mai au la ce poposi, pentru că gângăniile astea rele nu vin la pomu’ sănătos. Şi să-ți mai zic ceva de care trebuie să ții seamă. Când stropeşti, chiar şi cu soluții din plante, nu uita să-ți protejezi ochii, fața, mâinile. Pentru că, îmi răspunse el la mirarea şi nedumerirea din ochi, şi plantele, la rândul lor, conțin substanțe mai mult sau mai puțin toxice. Gândeşte-te la toxicitatea aconitului, crizantemelor, beladonei, degețelului, daturei. Şi nu uita, domniță, tratamentele se fac, cel mai bine, pe înserat sau pe zi noroasă, dar fără ploaie şi vânt. Ca aderența să fie cât mai sigură, adăugăm săpun sau amidon, iar ultima stropire se va face neapărat cu cel puțin 2 săptămâni înainte de a culege recolta.” Aceasta e esența înțelepciunii veacurilor de trudă. Succes!



One thought on “Cum scapi de dăunătorii pomilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *