De ce o iubim pe Negruța

Maria Iosip, București

Dragă redacție,

De data aceasta aș vrea să particip la una dintre secțiunile dragi mie: „Am un prieten alături” și să vă povestesc de ce o iubim noi pe Negruța.

Când afară ninge, bate vântul, este ger de crapă pietrele, ce-ți poți dori mai mult de la viață când ai alături un băiețel abia venit de la zăpadă, cu obrăjorii roșii ca focul?! Mi-a pus însă o întrebare, care mi-a dat de gândit și-mi pare bine că am avut răspuns. M-a întrebat: „Ce face Negruța acum, bunică?”. Și i-am spus că Negruța se descurcă, este isteață foc! Negruța este pisica noastră, a locatarilor de la bloc. Eu vin și zic că pe noi ne iubește cel mai mult, de fapt pe prietenul ei, Victor. De fiecare dată este prezentă când pleacă Victor la grădiniță dimineața și seara când ne întoarcem știm cu siguranță că o vom găsi pe poziție, în așteptarea noastră. De la grădiniță, nepoțelul primește pachet, plăcintă cu brânză, biscuiți și alte dulciuri. Soțul îi cumpără când un baton cu șuncă, un covrig. Are grijă să-i păstreze și Negruței câte un pic din bunătăți.

Mărturisesc că și Negruța m-a ajutat de multe ori și iată cum. Puneam masa și-i ziceam lui Victor: „Hai să terminăm repede cu masa și să mergem s-o căutăm pe Negruța!” și el era încântat și mânca singur ciorba. Eu eram ocupată, îmi făceam de treabă să vadă el că nu am timp, să mănânce singur. Dacă avem la masă pulpe de pui, este o bucurie pe capul lui. Păstrează osul într-o punguță să i-l ducă Negruței. Este încântat că are și el pe cineva de care trebuie să aibă grijă și acesta este mare lucru. Și Negruța este o șmecheră de pisică, fiindcă se gudură de fiecare dată pe la picioarele lui, îi sare înainte, fuge, se ascunde și revine iar. Se joacă doar, ca doi prieteni buni, Victor și Negruța.

Acum când afară este iarnă, pe Negruța o vede mai rar. Am încercat s-o luăm pe pisică în casă, la căldură, dar trăind tot timpul afară, nu-i place să fie închisă. Este învățată cu greul, știe să se descurce. Este o învingătoare și de aceea o iubește Victor. I-o dau de exemplu, cum se descurcă ea și el este foarte atent la explicații. Și ascultă de dragul Negruței. Când s-a mutat prima dată în bloc, i-a zis Neagra, dar apoi am rebotezat-o Negruța, fiindcă sună mai bine. Poate cu timpul își va face alți prieteni din lumea celor care nu cuvântă, dar deocamdată o iubește pe Negruța și acest lucru îi face bine. Noi ne bucurăm că are un motiv bun de a-și strânge jucăriile, de a face ordine, că ascultă, așa îi rămâne timp mai mult de joacă afară cu Negruța și copiii din parcul de lângă bloc.

Foto: Maria Iosip



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *