Despre culorile și parfumurile cu care ne îmbie florile

floare
Foto: Petrea Chiru

profesor de biologie Petrea Chiru, Galați

Stimată redacție,
Deseori am rămas încântați de culoarea unei flori sau surprinși de parfumul alteia. Măcar o dată ne-am întrebat cine le colorează într-o paletă atât de bogată, ori de ce miros unele atât de plăcut. Sau, cum unele flori care se închid, după un anumit timp se redeschid. În rândurile următoare voi încerca să spun câte ceva pentru o mai bună înțelegere a lor. Să le luăm pe rând.
Când înfloresc plantele? În primul rând trebuie spus că fizionomia (înfățișarea, aspectul) plantelor este în funcție de variația factorilor de mediu (lumină, temperatură, umiditate). Aceste variații se repetă ritmic, la un anumit interval de timp. Sunt, astfel, variații sezoniere determinate de alternanța anotimpurilor și variații circadiene (diurne) determinate de alternanța zi-noapte. Toate variațiile fac parte dintr-un anumit ritm biologic (bioritm). Înflorirea este, de regulă, sezonieră. Florile se formează din muguri speciali, florali. Apariția florilor este în funcție de vârsta plantei, temperatura mediului, intensitatea luminii, durata zilei sau a nopții. „Comanda“ producerii florilor o dă un hormon eliberat de frunză numit florigen, atunci când condițiile sunt adecvate.
Sunt plante care preferă nopțile lungi (crizantema) sau pe cele scurte (nemțișorul), după cum sunt multe care sunt indiferente la durata nopților (gura-leului). Aici floricultorii pot interveni și pot obține flori tot anul, modificând doi factori importanți: lumina și temperatura.
Cele mai multe plante au flori care rămân deschise permanent până se ofilesc. Dechiderea florilor se face prin creșterea inegală a epidermei inferioare și superioare a petalelor. Sunt, însă și plante ale căror flori se deschid sau se închid în funcție de temperatură ori intensitatea luminii. Mișcările de deschidere și cele de deschidere-închidere-deschidere se numesc nastii. Ele sunt mișcări de creștere inegală și de variație a turgescenței celulelor (mărirea volumului prin absorbția apei). Regina-nopții se deschide în lipsa luminii (fotonastie), iar laleaua își închide floarea când temperatura mediului scade (termonastie). Cactușii Mammillaria ale căror flori țin 3-4 zile, se deschid ziua și se închid noaptea (ritm circadian). Temperatura poate interveni în durata unei flori. Astfel, floarea noptiței (Mirabilis) care ține doar o noapte și cea a cactusului Echinopsis care ține 24 ore (de seara până a doua zi seara) surprinse de o temperatură sub 15 grade Celsius (așa cum s-a întâmplat la începutul lunii octombrie a.c.) rămân deschise până după prânz și respectiv încă 24 de ore. Urmăriți și vă veți convinge.
Cine colorează petalele? Substanțele care dau culoare petalelor sunt 3 feluri de pigmenți: flavonozide (flavone), carotinoide și autocianozide (autociani). Flavonele sunt pigmenți galbeni și portocalii, carotinoidele sunt galbeni, portocalii sau roșii, iar autocianii dau nuanțe de roșu, albastru și violet. Și culoarea acestor pigmenți este influențată de unii factori de mediu (temperatură, lumină, pH). Astfel, la lumină puternică apar mai mulți pigmenți autociani. La o temperatură ridicată petalele liliacului se decolorează. Nu-mă-uita la temperatură scăzută este roșie, iar la temperatură ridicată este albastră.
Reacția solului (pH) poate fi bazică, neutră ori acidă și determină schimbarea culorilor autocianice. Florile roz și roșii ale hortensiei devin albastre dacă reacția este acidă. Acest lucru este posibil dacă în apa de udat se adaugă 5 g/l de alaun (piatră-acră, sulfat dublu de aluminiu și potasiu) ori de calaican (sulfat de fier).
Sunt însă și plante ale căror flori își schimbă culoarea pe măsură ce se maturizează. Este cazul lantanei (Lantana). Florile mici ale inflorescenței se deschid pe rând, începând cu cele de pe margine. La început au culoare galbenă și pe măsură ce se deschid și celelalte, culoarea trece în portocaliu și apoi în roșu. La un moment dat inflorescența are cele 3 culori. În final toată inflorescența globulară este roșie, lantanei spunându-i-se și „cameleon“. Culoarea variază în cursul perioadei de înflorire și la Cobea (Cobaea scandeus) care are la început clopoței alb-verzui, apoi roz și în final albastru-violet. Cobaea scandeus, varietatea albă are floarea permanent galben-verzuie. Limba mielului (Borago) are flori roșii la început, apoi devin albastre.
Cine parfumează florile? Parfumul caracteristic fiecărei flori este datorat unor substanțe numite uleiuri volatile (uleiuri eterice ori esențe). Acestea sunt produse de celule secretoare specializate, numite papile secretoare, aflate în stratul extern de celule al petalelor.
Rolul parfumului este acela de a atrage insectele pentru polenizare. Mai toate insectele caută flori cu miros plăcut. În industria cosmetică se extrag multe esențe din flori. Din petalele de trandafir de Damasc se extrage tradiționala esență de trandafir în Bulgaria. Și nu uitați dulceața de trandafiri. Și plantele nocturne ca regina-nopții (Nicotiana), noptița (Mirabilis jalapa) atrag fluturii nocturni cu parfumul foarte plăcut și culorile deschise. Muștele, însă, preferă mirosul respingător al florii de steaua-șerifului (Stapelia), frumoasă de altfel.
Tot pentru polenizare unele flori produc nectar de regulă la baza petalelor. Aceste plante sunt și melifere, din nectarul lor albinele preparând mierea (condurași-Tropacolum).
În încheiere, iată o scurtă simbolistă a culorilor: alb-puritate, roșu-pasiune, portocaliu-căldură, galben-optimism, albastru-seriozitate, violet-prietenie. Dăruiți și prețuiți florile! Iar când aveți ocazia, citiți-l, vă rog, pe Dimitrie Anghel, poetul florilor.



One thought on “Despre culorile și parfumurile cu care ne îmbie florile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *