Din curiozitate am încercat să împletesc un coș din nuiele

Foto: Claudia Poppel

Claudia Poppel, Hunedoara

Dragi cititori,
Mi-a placut întotdeauna să încerc, să văd dacă pot realiza și eu fel și fel de obiecte. Fiecare lucru a fost o provocare pentru mine și fiecare obiect realizat a devenit o satisfacție personală.
Am văzut într-o zi, pe malul Mureșului, un grup de femei și bărbați care culegeau ramuri de sălcii și le legau în snopuri. Am intrat în vorbă cu ei și mi-au spus că folosesc aceste ramuri la confecționarea coșurilor din nuiele. Bună idee, mi-am zis, uitându-mă cu atenție la ei să văd ce dimensiuni și grosimi de ramuri folosesc. Tăiau ramurile cu foarfeci de tuns vița.
M-am apucat și eu de tăiat câteva ramuri și am rugat o fată să-mi arate cum se începe un coș și-n timp ce-mi explica mi-a mai zis că se pot utiliza și ramurile de răchită la confecționarea coșurilor.
Tehnica este interesantă, iar realizarea coșurilor nu implică prea mare efort.
Astfel, pentru coșurile mari, utilizate în gospodării, se folosesc ramuri neprelucrate. Pentru coșurile artizanale ramurile se pregătesc astfel:  se sortează ramurile dupa lungime, se curăță de frunze trăgând de la vârful ramurii în jos și apoi se leagă în snopuri, nu prea strânse. Aceste ramuri se așază apoi într-un butoi mare de 50-60 litri (eu le-am așezat într-o găleată mai mare), care se umple cu apa, cât să fie acoperite ramurile. Vasul se pune pe foc și se fierb ramurile 5-6 ore. Din când în când se mai pune apă în vas, pentru că, prin fierbere, se evaporă.
Se începe apoi cu decojirea ramurilor, scoțând numai câte un mănunchi în timp ce restul rămân în vasul cu apa fierbinte. Se dezleagă mănunchiul după aceea, se ia fiecare nuia în parte și se decojește de la cotor înspre vârf. După aceea, se pun la uscat, se întind și se răsfiră pentru a se usca bine, evitându-se astfel înnegrirea sau mucegăirea ramurilor.
Când se începe să se lucreze cu aceste nuiele de răchită, se pun din nou la înmuiat câteva ore înainte (o noapte). În timpul lucrului, nu se scot din apă, căci se usucă și pocnesc sau se rup.
Vârfurile nuielelor se mai udă din când în când cu un prosop umed, pentru a le menține elasticitatea în timpul împletirii.
Confecționarea coșului se începe cu partea de jos, baza (fundul) coșului.
Se aleg 6 nuiele mai groase și se taie cu foarfeca de vie la dimensiunile dorite, în funcție de mărimea coșului. Nuielele, 3 la număr, se găuresc transversal în mijlocul ramurii cu o surubelniță. Prin aceste 3 găuri se introduc alte 3 nuiele, de aceleași dimensiuni, astfel încât să se formeze o cruce. Se unesc apoi cele 3 nuiele găurite, iar cele întregi se țin separat. Se fixează crucea într-un suport cu ajutorul unui cui, care se înfige în mijlocul împletiturii, printre nuiele, fără a deteriora vreo nuia. Suportul poate fi un butuc de lemn (rotund), care poate fi ținut între picioare sau în poală.
Se iau 2 nuiele și se începe împletirea, prin introducerea vârfurilor în spărtura din mijloc, ca să nu se vadă, apoi se trece cu ele peste cruce astfel: o dată peste 3 nuiele prin față, apoi prin spate, se repetă operațiunea, se întoarce crucea și se dă din nou prin față, prin spate de două ori.
Astfel baza coșului va fi bine întărită. La rândul următor se folosesc tot 2 ramuri, dar se împletește individual fiecare nuia din baza coșului. Se ține cu o mână prima nuia din cele 3, se trece prin spatele următoarei, se revine iar în față și se trage în jos de ea spre centrul crucii. Cu cealaltă nuia se urmează traseul primei, dar se începe din față astfel încât să se izoleze fiecare dintre ramurile de bază. Acestea vor fi aranjate sub formă de raze de cerc, ca distanțele între ele să fie aproape egale.
Se continuă împletitul cu nuiaua rămasă jos, până se trece cu ea prin dreptul tuturor nuielelor, care formează razele cercului. Cu 3-5 cm înainte de capătul uneia dintre nuiele, cu care se împletește, se continuă cu alta ținându-se cont  să se meargă mai departe tot cu partea ce s-a terminat (cotorul). Se împletește astfel până se ajunge la vârful nuielelor din cruce. La sfârșit se taie capetele nuielelor din bază, cu foarfeca, astfel încât împletitura să ia formă rotundă.
Pereții coșului se confecționează, pregătindu-se 24 de nuiele de aceeași lungime și grosime, care se înfig pe rând în terminația cercului, cât permite “țesătura”, la 2-3 cm de margine. Aceștia sunt stâlpii pe care urmează să se facă împletitura.
Se leagă vârfurile nuielelor cu sfoară, și se lasă puțin timp, atât cât să se îndrepte. Se dezleagă snopul, se ia prima nuia, se îndoaie ușor peste următoarele două și se continuă așa până la ultima dintre cele 24. Apoi se îndreaptă în sus. Se iau 2 nuiele și se împletesc printre stâlpi, când pe față, când pe spate, având grijă să se tragă de fiecare dată spre bază, pentru a obține o țesătură strânsă.
Următoarea nuia începe din sens invers, spre față, pentru întărire. Când mai sunt 3-4 cm până la sfârșitul nuielei, aceasta se ascunde în împletitură, ca să nu se vadă urât pe exterior următoarele.
Terminația coșului se face prin răsucirea stâlpilor. Primul stâlp se trage ușor spre interior, ocolind următorii 2, apoi se trage nuiaua în exterior și în jos.
Al doilea se va duce peste cel îndoit, tot spre interior, trecând tot prin spatele următorilor 2, apoi se trage în afară. Se continuă această operațiune cu toți stâlpii. Vârfurile rămase în exterior se împletesc în același mod, din 2 în 2, când pe față, când pe spate. La sfârșit se taie capetele rămase, dar nu foarte scurt, să nu scape din lucrătură.
Vă doresc să realizați cele mai frumoase coșuri, cu care sa vă faceți treburile în gospodărie!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *