Din luna noiembrie, bulbii de tuberoze sunt în repaus

Foto: Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru, Drăgăneşti-Olt, jud. Olt

Stimați cititori,
Preferințele iubitorilor de flori sunt variate. Unii doresc aspect şi culoare, alții caută specii mai nepretențioase, care se cultivă uşor, dar foarte multe preferințe sunt pentru florile parfumate.
Pentru cei care au această ultimă preferință, recomand specia de flori Polianthes tuberosa cunoscută şi ca Flori de Chiparoase.
Este o plantă cu bulbi, semirustică şi cu flori foarte parfumate. Bulbii se plantează primăvara şi se scot toamna după prima brumă, deoarece nu rezistă la îngheț. Bulbii în formă de pară au la bază câte un rizom scurt din care se formează rădăcinile primăvara după plantare. Bulbul este cărnos, cu o tunică albicioasă şi este înconjurat de jur-împrejur de numeroşi bulbi mici – pui – care servesc la înmulțire.
Tuberoza înfloreşte la sfârşitul verii, în august. Inflorescența este un racem în formă de spic cu circa 20-25 de flori, fără pețiol, aşezate câte două împrejurul tijei florale şi care se deschid pe rând începând de jos către vârf.
Floarea este puternic odorată şi are culoarea albă în interior şi nuanțată cu roz spre exterior. Are durată bună de păstrare atât pe plantă, cât şi în vază.
Pentru a avea flori bogate şi pentru realizarea unei culturi de succes este nevoie să țineți cont de câteva reguli şi pretenții ale acestei plante şi anume:
Bulbii floriferi sunt bulbi mari de peste 3-4 cm în diametru, grei şi alungiți ca o pară. Ceilalți bulbi mai mici se cresc pentru a deveni floriferi în straturi separate, plantându-i în fiecare primăvară.
Repausul bulbilor de tuberoze este de lungă durată – din noiembrie până în luna aprilie. În tot acest timp, ei se păstrează în camere reci, la început cu temperaturi de 4-10 grade Celsius, atât bulbii floriferi, cât şi bulbii mici. Cu o lună înainte de plantare, adică în luna martie bulbii mari trebuie să aibă temperatura mediului de 15-20 grade Celsius şi cu o umiditate relativ ridicată (de exemplu în bucătărie). Temperatura mai mare influențează şi stimulează înflorirea la bulbii mari floriferi.
Plantarea bulbilor mari se face primăvara după trecerea pericolelor de îngheț sau brumă, când pământul s-a încălzit în a doua jumătate a lunii aprilie, în straturi separate de bulbişorii pentru creştere.
Aveți în vedere că tuberoza este o plantă termofilă – adică iubitoare de căldură – şi care necesită multă lumină. De asemenea, solicită hrană şi săruri minerale – deci sol bogat şi multă apă. Lumina puternică în timpul creşterii este cea care influențează declanşarea înfloririi la sfârşitul verii după zile lungi de lumină naturală. Înflorirea nu se produce mai devreme de 90 de zile de la plantare.
Trebuie cunoscut faptul că bulbii care au produs flori sunt consumați, epuizați de către flori şi locul lor rămâne liber şi gol, dar au de jur-împrejur bulbi care primăvara se desprind şi se plantează separat pentru a deveni floriferi. Procesul de creştere poate dura de la 1 an la 3 ani pentru atingerea dimensiunilor necesare şi formarea mugurilor floriferi.
Plantarea se face în rânduri duble pe şanțuri (rigole) la adâncimea de 8-12 cm şi după ce pământul s-a zvântat. Atenție! Bulbii care cresc mai alungit – ca o pară – sunt cei mai buni pentru flori. Înainte de plantare, toți bulbii se dezinfectează cu un fungicid precum Benlate 0,1% timp de 15 minute sau Topsin 0,2% timp de 24 de ore. Culturile de tuberoze se irigă pe rigole cu multă apă la intervale regulate.
Tulpina florală porneşte din mijlocul unei tufe de frunze verzi liniară cu canal pe mijloc şi care au 20-30 cm, iar tija florală de 80-100 cm este dreaptă şi rigidă cu frunze mici.
Dacă veți ține seama de aceste reguli, vă asigur că succesul va fi pe măsură, iar florile de tuberoză – foarte parfumate – vor satisface toate exigențele. Pentru iubitorii și cultivatorii împătimiți ai florilor este de lucru mereu în grădină. Pe lângă alte multe lucrări de toamnă, un sezon special este semănatul culturilor târzii de toamnă, ale unor specii de semințe de flori.
Despre acest lucru vreau să scriu și să recomand celor ce doresc flori frumoase primăvara următoare, fiindcă sunt specii ce pot fi semănate odată cu instalarea frigului de toamnă și până ce nu se produce înghețul pământului. Pornind de la articolul doamnei Dorina Condrat din Mediaș, jud. Sibiu, publicat în revista Practic-Idei nr. 9/2011 pag. 80, aduc unele completări.
Speciile care se pretează la semănatul târziu de toamnă își au originea în zone cu perioade de temperaturi reci, iar semințele păstrează însușirea genetică a speciilor respective. Odată semănate toamna târziu, semințele rămân în stare dormindă și vor răsări primăvara, îndată ce solul se încălzește.
Trecerea printr-o perioadă de frig a unor semințe este condiția de bază și obligatorie pentru germinare la unele specii cum este de exemplu la Eremurus (crinul de stepă), la Primulă (ciuboțica-cucului), Ursinia etc.
Speciile care necesită temperaturi scăzute la începutul perioadei, adică trecerea prin stadiul de vernalizare, care pot fi semănate odată cu începerea frigului în luna noiembrie și chiar în decembrie, până nu se instalează înghețul sunt mai multe.
Având experiență proprie recomand următoarele specii floricole: Esoltia sau macul californian, Nigella sau floarea voinicului, Latirus sau măzărichea parfumată, Gypsophila sau floarea miresei roz și alb, majoritatea speciilor de maci de grădină, Petunia, Nicotiana sau regina nopții, Antirrhinum sau gura leului, Alyssum, Delphinium sau nemțișorul (pintenul cavalerului), Heleborus sau spânzul, Centaurea moscata, Coreopsis tinctoria sau lipscănoaice, Calistephus sau ochiul boului etc.
Răsărirea acestor specii are loc primăvara, la apariția condițiilor de temperatură favorabilă în sol și vom obține plante mai viguroase și flori mai frumoase. Acest lucru este favorizat de înflorirea lor în perioada când variațiile de temperatură între cald și frig nu sunt prea mari. Atunci când aceste variații între plus și minus sunt mari, se produc efecte nedorite care duc la stagnarea creșterii, îngălbenirea și căderea frunzelor, avortarea florilor sau deprecierea coloritului florilor.
La însămânțare se va avea în vedere și climatul în care este situată grădina în cadrul zonei climatului temperat care nu este întotdeauna favorabil.
Rețineți, chiar și unele specii bienale sau perene semănate la sfârșitul primăverii sau începutul verii au nevoie să beneficieze obligatoriu de temperaturi scăzute specifice iernii așa cum este cazul la degețel (Digitalis purpurea), la Clopoței (Campanula medium), la garoafe etc.
Supunerea plantelor la diferențe de temperatură constituie o condiție esențială pentru formarea mugurilor florali în primăvară. Trecerea prin frigul iernii a speciilor de plante cu bulbi cultivate toamna cum sunt zambilele, narcisele, lalelele și altele, este obligatorie pentru a face flori.
Acolo unde iarna poate aduce surprize cu geruri periodice foarte scăzute, se poate lua măsura preventivă de protejare printr-un strat de frunze sau alte materiale peste semănături sau la baza plantelor.
Numai urmărind comportamentul plantelor în diferite condiții natuale ne dăm seama de cerințele lor, pe care trebuie să le respectăm ca să avem rezultate bune. Vă doresc succes tuturor!



One thought on “Din luna noiembrie, bulbii de tuberoze sunt în repaus

  • March 29, 2015 at 8:04 am
    Permalink

    va ocupati si de vanzarea bulbilor? Imi puteti lasa un numar de contact la aceasta adresa de e-mail?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *