Domnul Costică, boierul de pe uliţă

www.pixabay.com

Aștept cu drag să merg în vizită la părinți, mai ales că pe lângă membrii familiei vizitez astfel alte ființe dragi. Nici nu apuc bine să intru pe stradă, că și simt o uitătură severă, evident, Domnul Costică, stă cocoțat pe gard supraveghind tot ce mișcă. Îl găsesc deseori în același loc, ca un boier care își supraveghează slugile. Și pot spune fără teamă că există în el ceva dintr-o aristocrație pe care n-am avut niciodată prilejul să o cunosc. Păi am și motive, toată ziua nu face mai nimic, se întinde la soare, moțăie prin curte, la masă alege doar cele mai bune bucățele din farfurie, apoi te privește cu uriaş reproș și spre seară după ce-ți acordă marea favoare de a-ți fi stat în preajmă, te părăsește fără niciun semn. De, asta este, toată lumea din cartier s-a obișnuit cu el, unii îi zic Mișu, alții Grasu, după imaginație. A apărut într-o zi de toamnă și nimeni nu știa unde locuiește, doar de un an s-a mutat la un vecin unde doarme, dar lui nici că-i pas de ce zic ceilalți, își vede în continuare interesul și se prezintă la masă, cu tot cu mofturile din dotare. Dar îl iubește toată lumea, îl răsfață cu tot ce au mai bun și bunicii, și nepoții, chiar și câinii din împrejurimi îl tolerează. De ce? Pentru că Domnul Costică este cel mai frumos motan din cartier.

Gânduri de Monica Viericiu

Foto de la www.pixabay.com



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *