Două zile în deșertul Sahara (III). Oazele de munte

Gabi Iuliana Toma, București

Continui povestea despre timpul petrecut în deșertul Sahara, de data aceasta vă scriu despre oazele de munte.

Primele două părți ale articolului le găsiți aici și aici!

Am plecat la ora fixată, cu autocarul, pe o șosea dreaptă și frumos întreținută, către lacul sărat Chott el Djerid, care este secat, în lungime de circa 100 kilometri și a cărui traversare ne-a luat cam 2 ore. Lacul este de fapt o mare de nisip cu sare, doar când plouă, se formează bălți, în rest fiind uscat, dar văzându-se foarte clar sarea. Pe la jumătatea drumului sunt câteva magazine cu obiecte tradiționale și fructe uscate (curmale). Ne-am continuat drumul până în oaza Dequach, de unde se începe plimbarea cu Jeep-uri 4×4 spre oazele naturale de munte Chebika și Tamerza. Oazele acestea sunt de o frumusețe aparte, cu apă de un albastruclar și palmieri de un verde intens. În Chebika am urcat un deal de unde am văzut ruinele unui sat luat de ape în 1976 și reconstruit după un an mai departe de locul unde se afla inițial. Am plecat spre Tameraza pe un drum ce urca în serpentine strânse, iar după o jumătate de oră am ajuns în oaza care de afla la granița cu Algeria, unde se vede pichetul de grăniceri. Oaza aceasta are o cădere de apă cu un lac înconjurat de stuf, o mică grădină zoologică în care predomină șerpi și scorpioni. Aici am fost tratați cu un ceai de mentă deosebit, făcut după o metodă tradițională.

desertul Sahara
Foto: arhiva personală

Am plecat și după ce am parcurs cam o oră, mașinile au ieșit de pe șosea intrând în deșertul adevărat, printre dunele de nisip, fără niciun semn de orientare cât vedeam cu ochii. În toate direcțiile era numai nisip, ba mai mult, s-a iscat și o furtună de nu mai vedeam absolut nimic (furtuna de nisip este precum cea de zăpadă, nu mai vezi la câțiva pași), dar șoferii Jeep-urilor formaseră o coloană, vorbeau prin telefoanele mobile și au început să ne plimbe. Conducătorul grupului nostru ne-a spus că din șapte zile ale săptămânii, cinci sunt cu furtună. După o oră de zgâlțâituri și hopuri, cerul s-a limpezit și a apărut un soare arzător, care la un moment dat a format „fata Morgana”. Mergând prin deșert, am ajuns la niște construcții ciudate, despre care am aflat că sunt decorurile folosite la turnarea unor episoade din seria filmelor „Războiul stelelor”, ele rămânând ca amintire tunisienilor. Am coborât, am respirat ușurați că am ajuns în acel loc singuratic, după care am plecat spre locul de întâlnire cu autocarul și am revenit la civilizație.

Din oaza Dequach, până la Metlaoui unde am luat prânzul sunt 90 de kilometri, pe care cele trei autocare l-au parcurs cu bine. Apoi ne-am continuat drumul și am trecut prin mai multe orășele până la Kairouan, oraș înființat de unul dintre discipolii lui Mahomed, al patrulea oraș sfânt al islamului și considerat de UNESCO sit al patrimoniului universal. Cel mai important obiectiv din acel oraș este Marea Moschee, l-am văzut de pe acoperișul magazinului de covoare din apropiere. Am vizitat atelierul, în care covoarele sunt lucrate manual (cu cât mai multe noduri are un covor, cu atât este mai valoros), am cumpărat suveniruri și am plecat spre orașul Sousse, aflat la peste 55 km distanță, încheind inedita excursie în deșertul Sahara.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *