Două zile în deșertul Sahara (I)

Gabi Iuliana Toma, București

Dragii mei,

Cine a ajuns în nordul Africii și nu a mers în deșert ori n-a încălecat pe o cămilă, a avut numai de pierdut. La hotel, eu și prietena mea, Mariana ne-am în scris la o excursie de două zile în deșertul Sahara. A fost nemaipomenit!

Dimineața pe la ora 6 a venit autocarul cu un ghid vorbitor de limba română. Am plecat spre celelalte hoteluri și până la ora 7, autobuzul era plin cu persoanele înscrise în excursie și am plecat spre deșert.

Desertul Sahara
Foto: arhiva personală

Am părăsit orașul Sousse, am trecut prin Monastir și am mers spre sud, pe o șosea bine întreținută cu multă vegetație, plantații de măslini și bumbac. Tunisia este a patra producătoare de ulei de măsline din lume, după Spania, Italia, Grecia și tot un record îl dețin și în pescuit, fiind prima producătoare de conserve de ton. După circa 70 km, am poposit în El Djem, oraș cunoscut încă din antichitate, în care se păstrează un Colloseum, puțin mai mic decât cel din Roma, folosit și astăzi ca teatru, în care se desfășoară în tot cursul anului felurite festivaluri și concerte, având o acustică foarte bună.

Am  plecat mai departe și am trecut pe lângă orașul Sfax, al doilea ca mărime după Tunis, și ne-am îndreptat spre prima oază. În Tunisia sunt trei feluri de oaze: de câmpie, de stepă și de munte. Oaza de câmpie întâlnită în drumul nostru este Gabes, unde am făcut un popas și am băut pentru prima dată suc de palmier. Ne îndepărtăm de țărmul Mediteranei și mergem spre centrul țării, către stepă și deșert. Ajungem la orașul Matmata, unde luăm prânzul într-un restaurant berber, construit într-o peșteră și mâncăm tradiționalul cus-cus, un fel de griș pregătit cu șofran. Ne oprim și  la o casă de berberi, tradițională, unde gazdele ne-au primit cu ospitalitate. Casele sunt construite în stâncă, precum niște peșteri, încăperile fiind ca nișele în piatră, fiecare separată și unde am fost tratați cu cafea și turte coapte la soare. În camerele vizitate erau numai câteva preșuri și perne, dar foarte răcoroase, pentru că afară erau cel puțin 35 de grade Celsius. Într-una dintre camerele care nu era destinată vizitării, stătea familia care avea toate condițiie necesare traiului modern: aragaz, televizor, calculator cu Internet pentru cei 5 copii ai familiei. Casele acestea, denumite troglodite, se află la periferia orașului centrul universitar și capitală de regiune.

Ne continuăm drumul prin stepă, dar pe o șosea impecabilă, către ultimul oraș Douz, de la el spre sud începând deșertul Sahara. Ajungem la el pe o căldură sufocantă, pe care am simțit-o când am coborât din autocar, până atunci beneficiind de aer condiționat.

Articolul continuă aici, cu excursia pe cămile.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *