Dovlecelul „kilometric“ are aspect plăcut și gust bun

Foto: Simona Surdulescu

Simona Surdulescu, Craiova, jud. Dolj

Dragi prieteni,
Vă povestesc despre noile mele experiențe în ale grădinăritului. Deși când ne-am mutat de la bloc la casă am fost hotărâtă să nu mă ocup decât de flori, în ultimii 2-3 ani am ajuns la concluzia că o tufă de leuștean sau niște plante aromate în jardiniere sunt binevenite pentru orice gospodină.
Anul acesta am decis să-mi „lărgesc“ aria de activități legumicole și am cumpărat de la un magazin de specialitate un plic cu semințe de dovlecel. Dar nu orice fel de dovlecel, ci dintr-un soi „kilometric“. Am pus semințele câte 2, în păhărele de plastic, încă din luna martie. Neașteptat de repede, plăntuțele au scos capete și au început să crească. Deoarece în plic erau destul de multe semințe, iar spațiul meu liber în curte este mai mult decât limitat, am păstrat 2 păhărele, pe celelalte le-am dat unor prietene, dornice și ele de noi experiențe grădinărești…
Când răsadul a ajuns la vreo 15-20 cm înălțime, deși afară mi s-a părut încă destul de rece, l-am plantat în locul vizat de la început pentru el, și ca să fiu sigură că nu îngheață, o perioadă l-am protejat cu o sticlă de plastic, ca pe butașii de trandafir. La începutul lunii mai, am dat definitiv protecția deoparte, iar dovlecelul meu parcă a prins curaj. La fel ca vrejul de fasole din poveste, creștea văzând cu ochii. Fiindcă nu mă pricep la legume, l-am lăsat cam de capul lui, bucurându-mă să-l văd cum crește. În scurt timp i-am pus și un arac, apoi a trebuit să-l leg de bătătorul de covoare și de peretele casei, după care dovlecelul meu a năpădit încet, dar sigur toată zona din jurul lui, pe unde s-a putut cățăra. A înflorit, avea niște flori albe, ca niște steluțe, de dimensiunea zorelelor, și ca ornament era superb.
Dar n-am văzut să lege rod niciun pic …Mi-am zis să mai am răbdare până prin iulie-august. Și bine am făcut, fiindcă la sfârșitul lunii iulie primii dovlecei și-au făcut apariția. La început foarte subțiri, aproape îi confundam cu vrejul, apoi s-au lungit și s-au mai îngroșat, ca după 2 săptămâni să ajungă aproape de un metru lungime. Am cules unul, de curiozitate, și mi s-a părut foarte bun la gust, un pic mai dulceag decât cei obișnuiți.
Cineva mi-a zis că nu-i nevoie să tai complet dovlecelul, ci doar o bucată, cât am nevoie, că el crește în continuare. Am încercat și asta, și soluția a mers …Am observat că acolo unde l-am tăiat s-a format o crustă sticloasă, iar planta s-a dezvoltat normal în continuare.
În felul acesta, toată vara am avut dovlecei proaspeți. Pe bara mea de covoare au crescut o grămadă de dovlecei lungi, frumoși (ca aspect erau atrăgători) și gustoși, spre deliciul familiei și amuzamentul tuturor.
Ba în ultima vreme vrejul meu de dovlecel „fermecat“ a invadat și caisul de lângă el! Așa că acum admirăm bătrânul cais, care anul acesta a avut o recoltă foarte bogată și …diversificată: la începutul verii a fost plin de caise mari, dulci, din care am făcut și o mulțime de borcane de gem, iar în prag de toamnă a avut o nouă recoltă, de dovlecei! Oricum, dintr-un singur vrej cred că am cules peste 20 de dovlecei, în 2 luni, și încă mai sunt destui, pentru că nu se fac toți odată, cresc pe rând, după cum se lungește planta. De curiozitate, am măsurat câțiva și i-am cântărit. În medie, un dovlecel a avut cam 1,5 m lungime și cântărea aproximativ 3 kg.
Am făcut cu ocazia asta o zacuscă delicioasă și mult mai dietetică decât rețetele clasice cu vinete, și foarte spornică: din 3 dovlecei mi-au ieșit cam 20 de borcane de zacuscă. Și mi-am “corupt” și prietenele cu dovlecelul minune! Și ca să mă credeți, vă trimit și niște poze, iată cum arătau în luna august.
Să nu credeți însă că dovlecelul a fost singura noutate din grădina mea! Prin ghivece și jardiniere am pus o mulțime de semințe de ardei iute, de mai multe feluri, care acum a ajuns la maturitate și arată foarte bine printre mușcate, crăițe și petunii. Am plantat și ardei-cireașă, și mici, ascuțiți la vârf, care trec de la o culoare la alta pe măsură ce se coc, și chiar și ardei iuți obișnuiți, din care mai rup câte unul pentru câte o ciorbiță proaspătă …Salvia, busuiocul, lămâița nu au lipsit din jardiniere, și nici din salatele de vară, iar cimbrul și tarhonul sunt aproape gata de a fi puse la uscat, pentru iarnă.
Vă doresc o toamnă rodnică și plăcută!



One thought on “Dovlecelul „kilometric“ are aspect plăcut și gust bun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *