Fac răsadnița din februarie

semanaturi
Foto: Florentina Tont

Florentina Tonț, loc. Vârciorog, jud. Bihor

Dragă Practic Idei, Vă mulțumsc pentru premiile acordate. Vă scriu iar, de data aceasta despre grădina mea.
Despre cum îmi fac eu răsadniță pentru ardei și tomate vreau să vă povestesc în rândurile ce urmează. Întâi trebuie stabilit locul în care vom amplasa răsadnița. Niciodată nu fac răsadnița pe vechiul loc în care a fost anul trecut, deoarece acolo se a-dună dăunători: șobolani, co-ropișnițe, viermi, melci etc. care vor strica cultura de plante. Locul cel mai bun pentru a face o răsadniță este cel cu mult soare; dacă este umbră, plantele vor răsări foarte încet. Nu am solar, de aceea fac numai răsadniță rece. În funcție de vremea de afară, începem construcția pe la sfârșitul lunii februarie, începutul lunii martie. Cum procedăm. Facem un pat de gunoi cald și gros de jumătate de metru. Gunoiul trebuie luat din centrul grămezii unde este depozitat, deoarece acolo este mai cald. Din scânduri facem un toc, după ce am măsurat înainte, îl fixăm pe patul de gunoi, lăsând până la marginea gunoiului cam 50 cm liber, unde vom completa cu gunoi până la marginea de sus a scândurii, călcându-l tot în jurul tocului. În mijlocul chenarului mai completăm cu gunoi, apoi presărăm praf de var și cenușă pentru a omorî dăunătorii. Împărțim pe lățime spațiul din interiorul tocului cu stinghii sau scânduri de lemn, în funcție de câte sortimente dorim să semănăm. Căsuțele formate le umplem cu pământ. Pe acesta îl aducem cu sacii din pădure, dar nu de oriunde, ci de la buturi de lemne (rădăcina lemnului), când nu este înghețat. Îl cernem prin sită și îl verificăm cu atenție de viermi. În fiecare an achiziționez și turbă la sac de 50 kg cu 15 lei/sacul de la cineva care se ocupă de flori. Pe aceasta o amestec cu pământul din pădure și umplu cutiile din răsadnițe, dar nu de tot. În acest amestec mai adaug și puțin gunoi de păsări uscat sau gunoi de grajd, dar foarte descompus, toate cernute tot prin sită și amestecate bine cu pământul. Nivelăm bine pământul în răsadniță, iar mama mea (care mă ajută foarte mult) pune tulpini de tufă lungi, pe care le taie din pădure, și le îndoaie în formă de semicerc, peste cutia ră-sadniței îngropându-le adânc în gunoi. Acestea trebuie aduse doar cu o zi înainte din pădure, pentru că dacă stau mai mult nu se mai îndoaie atât de ușor. Udăm pământul cu o stropitoare fină și stropim cu pompa cu Previcur pentru a distruge eventualele ciuperci din sol, care atacă plantele provocând căderea acestora. Acoperim imediat ce am terminat aceste operațiuni, cu două straturi de folie groasă, luată din timp. Nu semănăm decât atunci când pământul s-a încălzit bine (de obicei după 7 zile). Folia o prindem pe margine cu scânduri, gunoi sau orice materiale mai grele, ca să nu o poată lua vântul și să nu intre frigul înăuntru. Folia trebuie să fie lată, ca să cuprindă toată platforma de gunoi, nu numai forma de semicerc. După 7 zile încep semănatul. Ud din nou pământul puțin și împrăștii semințele cu mâna. Acestea sunt produse de mine, din cele mai frumoase fructe de ardei, gogoșari sau roșii. Le usuc și le țin în cutii ermetic închise și etichetate. Întotdeauna am avut plante viguroase și care au dat un randament bun. După împrăș-tierea semințelor, acopăr cu un strat subțire de pământ și închid răsadnița la loc. Din când în când, deschid răsad-nița pentru a uda pământul cu stropitoarea fină și numai cu apă călduță. După ce plantele răsar (cele de ardei răsar mai greu, dar cele de roșii mai repede) completez cu puțin pământ, ca să se fixeze rădăcinile bine, plivesc buruienile dacă este nevoie și ori de câte ori este nevoie, răresc răsadurile acolo unde sunt prea dese, pun momeli pentru coropișnițe și melci dacă observ mici găuri în pământ, iar dacă văd că se înnegrește coletul, zona dintre rădăcină și tulpina plantei (partea de deasupra pământului) stropesc cu Previcur, iar plantele afectate le iau și le arunc cu pământ cu tot. Trebuie îndepărtate cu atenție. După ce plantele răsar și timpul de afară se mai încălzește, încep să călesc plantele. Aerisesc la început câte un pic, desfăcând un capăt al foliei. Am uitat să vă spun că, atunci când afară se mai încălzește, se dă jos un strat de folie, rămânând numai unul. Aerisirea o fac zilnic, mărind timpul în care ridic folia, treptat și tot mai mult în fiecare zi, până ajung să le las desfăcute toată ziua. Noaptea fiind mai răcoare, acopăr la loc. Aproape de plantarea în grădină las plantele descoperite și noaptea, la început desfac folia pe jumătate, apoi total. În momentul în care mut plantele în grădină, ele vor fi călite și nu vor muri, se vor prinde repede, și vor sta drepte, nu se vor îndoi. Cu cele cumpărate din sere poți păți să nu se prindă, deoarece nu sunt suficient de călite și își vor îndoi frunzele și vârful. La noi plantarea afară se face după 10 mai, atunci când trece pericolul brumei. Eu plantez întotdeauna 500-600 fire și mama mea vreo 400 de fire de ardei, iar restul le vindem, ca să acoperim cheltuielile cu folia, pământul și tratamentele și ne mai și rămân bani. Întotdeauna femeile care au cumpărat de la noi au fost foarte mulțumite și au revenit și anul următor, spunându-mi că nu mai cumpără decât de la noi. Când le merge bine plantelor din grădină și anul este bun, avem recolte grozave. Îmi pare rău că nu am o fotografie cu gogoșarii și roșiile din grădină. Sunt mari, cărnoase și gustoase, noi nu aplicăm îngră-șăminte chimice, numai bălegar. În speranța că rândurile mele vor fi de folos celor care doresc să-și producă răsadurile singuri, vă urez succes pe mai departe, reviste cât mai interesante și vânzări peste așteptări!



2 thoughts on “Fac răsadnița din februarie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *