Falco a ajuns la „majorat”

caine pechinez
Foto: Anișoara Zaharia

Anişoara Zaharia, Slobozia, jud. Ialomița

Dragă redacție, doresc să particip şi eu cu povestea mea la concursul despre animale. Vă citim revista din anul 2002, dar nu am avut curaj să vă scriu niciodată, dar cum spune o vorbă „niciodată nu-i prea târziu să îndrăzneşti”.
Cățelul meu, Falco, este un pechinez imperial de 5 kg şi este cel mai frumos şi mai deştept din această rasă. Este născut în luna septembrie, acum 18 ani, deci la toamnă serbează „majoratul”. A venit pe lume cu un mic handicap, are doar un ochişor, dar nu am avut forța necesară „să îl arunc pe undeva” cum au spus cei de la care l-am primit.

A fost bun prieten şi tovarăş unicului nostru copil, o fată, care se juca făcând probe hăinuțelor pe Falco. Tatiana a crescut odată cu Falco, a plecat la liceu, facultate, serviciu, acum este educatoare pentru copii mici de 2-3 ani, în Bucureşti la grădiniță, iar când vine pe acasă Falco este foarte bucuros şi încearcă să-i ofere iubirea lui necondiționată şi răbdarea de „om bătrân” cum îi place Tatianei să îl alinte. Ce pot să spun, i-a fost alături şi când a cunoscut primul băiat şi acum recent când s-a căsătorit. În aceşti 18 ani Falco a asistat la multe transformări pe care această familie le-a depăşit. În primii ani a avut un mic accident în parc, un dalmațian s-a simțit amenințat şi l-a rănit sfâşiindu-i burtica. Noi l-am îngrijit timp de 2 săptămâni, mergeam la veterinar cu el în brațe, pe jos, pentru injecții, dar a trecut şi peste asta. A rămas cu mine, stăpâna casei, când soțul meu a plecat la muncă în străinătate, când Tatiana a plecat la facultate şi mai nou la casa ei, dar Falco a fost un curajos şi un optimist.

Acum 2 ani a venit în vizită un prieten de-al Tatianei şi ne-a dăruit un „bulgăre mic de nea”, care acum s-a transformat într-un impetuos ciobănesc carpatin de culoare albă şi răspunde la numele de Ray. El locuieşte la casa noastră de la țară, în țarcul lui, iar Falco mai mult pe la bloc. Când a fost micuț, Ray a fost bolnăvicios şi toți din familie erau supărați că avea parvoviroză, era la perfuzii puse de mine. Atunci Falco se aşeza lângă el pe păturică şi-i spunea că trebuie să lupte pentru a rămâne cățelul acestei familii atunci când el o să fie „îngeraş”. Trecerea timpului îşi spune şi la căței cuvântul, Falco a orbit şi de celălalt ochişor, picioruşele îi obosesc foarte repede, dar nu se dă bătut, pentru că este ajutat şi foarte bine îngrijit de către noi. Dragi cititori, iubiți-vă animăluțele, aşa cum şi noi l-am iubit şi îl iubim pe Falco. Animalele dăruiesc înzecit dragoste necondiționată, fără să ceară nimic în schimb. Creşteți mai multe animăluțe, deoarece ele se înțeleg bine. „Viața este o aventură, îndrăzneşte şi fii învingător.”



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *