Fătarea şi îngrijirea puilor la câini

medic veterinar Mihai Dincă, București

Arhiva Practic Idei

Stimată redacție,
Viaţa unui câine este de doar 10-16 ani. Rasele mici trăiesc mai mult decât rasele mari. Iar fătarea și îngrijirea puilor necesită atenție sporită.

Când considerăm că este momentul să avem pui de la cățeluşa noastră sau câinele nostru trebuie să avem în vedere mai multe aspecte referitoare la starea de sănătate a cățelei şi a câinelui. Ambii părinți trebuie să fie vaccinați la zi, conform schemelor de vaccinare folosite în România, şi la fel de important este să fie deparazitați la timp extern şi intern. Ei trebuie să fie clinic sănătoşi, complet dezvoltați din punct de vedere fizic, şi maturi sexual. Ar fi de preferat să fie examinați de un medic veterinar înainte de montă.
La femelă, deparazitarea este indicat să se facă cu două săptămâni înainte de montă, sau în cazuri neplanificate cel târziu în prima jumătate a perioadei de gestație. Dacă observăm modificări de aspect sau conținut ale fecalelor este indicat să repetăm deparazitarea internă. Este importantă această deparazitare, deoarece paraziții interni se pot transmite pe cale fetală de la femelă la pui, şi puii se pot naşte cu viermi în tubul digestiv (aspect de butoi al abdomenului puiului).
Un alt aspect de care trebuie să ținem cont pe perioada gestației este alimentația. Pe măsura avansării stării de gestație uterul se măreşte în volum în detrimentul tubului digestiv, astfel mesele cățelei vor fi mai dese, şi reduse cantitativ față de mesele uzuale. Hrana trebuie şi ea adaptată stării de gestație, trebuie să fie de calitate superioară, cu aport energetic, proteinic şi mineral crescut pentru a asigura o dezvoltare normală a fetuşilor. De multe ori se recomandă hrănirea cățelei cu hrană de juniori, dar nu este o hrănire corectă. Cel mai bine este să hrănim femela cu mâncare pentru câini activi, adulți la care să suplimentăm cu minerale şi vitamine. În selectarea hranei şi suplimentelor alimentare trebuie să ținem cont de rasa cățelei, talia şi greutatea acesteia, alături de regimul de activitate zilnică.
Gestația durează în medie 63 de zile. Din a doua jumătate a gestației încep să apară modificări la nivelul glandelor mamare care încep să își mărească volumul. Cu câteva zile înainte de fătare la nivelul glandelor mamare apare secreția unui lichid asemănător laptelui. Cu puțin timp înaintea fătării femela îşi caută un loc retras unde îşi face un cuib.
Durata fătării depinde de numărul puilor. În majoritatea cazurilor femela fată 3-10 pui, şi destul de rar peste 10. Puii sunt expulzați la un interval de 10-50 de minute. După expulzarea fiecărui pui femela trebuie să elimine placenta. Este foarte important să urmărim acest aspect, deoarece rămânerea unei placente în uter poate provoca ulterior complicații grave.
Dacă femela este la prima fătare este posibil să nu ştie exact ce are de făcut în aceste momente, mai ales la femelele care sunt la prima gestație la o vârstă fragedă. În aceste cazuri este indicat ca fătarea să fie asistată de un medic veterinar, şi dacă acest lucru nu este posibil să fie asistată de o persoană care a fost instruită. Proprietarul care asistă la fătare poate ajuta femela prin observarea eliminării fiecărui pui, urmărirea eliminării acestuia şi a învelitorilor fetale la scurt timp după eliminarea fătului. După fătarea fiecărui pui, femela linge puternic puiul, favorizând astfel uscarea lui şi stimularea tranzitului intestinal. În cazul în care femela nu începe să toaleteze puiul imediat după fătarea lui, el trebuie preluat de persoana care asistă la fătare. Aceasta ia puiul într-un prosop, preferabil uşor încălzit pe un calorifer, îl ține cu capul în jos pentru eliminarea eventualelor lichide rămase în căile respiratorii şi în acest timp îl freacă ușor cu prosopul pe toate părțile corpului pentru a elimina restul de învelitori fetale, pentru a-i usca pielea şi pentru a-i pune sângele în circulație.

Arhiva Practic Idei

Dacă sunt lichide în căile respiratorii şi nu s-au eliminat prin ținerea în poziția aplecată cu capul în jos, putem folosi o pară de cauciuc cu care tragem lichidele prin nări sau pe gură. Dacă nu dispunem de o pară putem încerca prin scuturarea uşoară şi atentă a puiului cu capul în jos ținut în prosop. Trebuie urmărit ca puiul să scâncească pe timpul ştergerii cu prosopul. După ce l-am uscat cu prosopul şi ne-am asigurat că respiră normal  îl punem la una dintre mamelele femelei să sugă. Este foarte important să sugă imediat după ce sunt fătați, deoarece secreția glandelor mamare în perioada fătării este deosebită de secreția lactată din perioada de alăptare. Această se-creție se numeşte colostru, are culoare, compoziție şi con-sistență diferită de laptele normal. Colostrul conține o cantitate mare de anticorpi şi substanţe nutritive vitale pentru dezvoltarea puiului.
Cățeii se nasc într-o stare imatură, dar femela îi îngrijeşte în primele zile du-pă fătare, ea petrece majoritatea timpului în cuib, linge puii, şi îi alăptează la intervale scurte, având grijă să nu se îndepărteze nici un pui din cuib. În primele zile puii sug din ce în ce mai des, în ziua a 6-a se înregistrează frecvența cea mai mare a supturilor şi durata cea mai mare a lor. În prima zi de viaţă puii scot niște scâncete, dar în următoarele zile încep să schelălăie, mai ales când le este foame, când i-a părăsit femela sau când au ieşit din cuib. Femela este foarte atentă când aude aceste sunete. Asemănător sugarului de om, cățeii îşi petrec cea mai mare parte din timp în primele zile de viaţă dormind. Puii stau în cuib, unde stau cu toții strâns lipiți, în aşa fel încât să se încălzească reciproc şi să piardă cât mai puțină căldură.
La fătare puii au pleoapele lipite, urmând să deschidă ochii la 10-12 zile de la fătare. După fătare are loc o dezvoltare rapidă a creierului şi a organelor de simț, implicit a capacității de percepere, de prelucrare a informațiilor şi de răspuns. Puii devin tot mai mobili şi cercetează cu interes mediul în care trăiesc depărtându-se din ce în ce mai mult de cuib. Femela îşi îngrijeşte puii cu mult devotament, le linge organele genitale (ceea ce determină o urinare reflexă) şi înghite urina si fecalele eliminate, care nu sunt decât lapte parțial digerat. Fecalele sunt de asemenea îndepărtate în a-cest mod. De aceea cuibul de cățea este întotdeauna curat. Masajul făcut de către femelă are rolul şi de a stimula tranzitul intestinal, dar şi de a stimula circulația sangvină de la nivelul pielii.
La vârsta de 4 săptămâni se face prima deparazitare internă a puilor, cu substanțe de deparazitare speciale pentru pui. Dacă se observă eliminarea unor fecale suspecte se repetă deparazitarea la un interval de 12–14 zile.
După vârsta de 4 săptămâni cățeii încep să se mişte tot mai uşor, încep să exploreze împrejurimile cuibului, la dis-tanțe din ce în ce mai mari. Văzul şi auzul se dezvoltă rapid în această perioadă a vieții. Joaca devine ocupația principală a puilor care încep să descopere şi obiectele din jur, pe care încep să le exploreze la început prin muşcături uşoare. Tot în această perioadă, puii încep să depună fecalele şi urina în anumite locuri în afara cuibului, iar alimentația lor trebuie suplimentată și cu hrană pentru pui, în această perioadă având loc şi înțărcarea.
La vârsta de 6 săptămâni se face prima vaccinare, cu vaccin împotriva bolii Carre şi parvovirusului canin. După ce ajung la vârsta de 8–9 săptămâni proprietarul trebuie să îi învețe să îşi facă nevoile afară, lucru pe care îl vor învăța şi de la mama lor.  Crescuți în ab-sența omului, câinii sunt sperioşi şi neîncrezători.  Perioada de adaptare la mediul înconjurător se numeşte perioadă de socializare şi ea corespunde aproximativ cu perioada în care lupii tineri se încadrează în haită. Perioada de socializare durează circa 6 săptămâni, din săptămâna a 6-a până în săptămâna a 12-a de viață. În această perioadă se recomandă ca omul să se joace cât mai mult cu animalul. Separarea puilor de mamă se face de obicei în săptămâna a 8-a. La această vârstă cățelul a învățat deja să se hrănească din farfurie. Într-un nou spațiu de viață, de exemplu într-o locuință, câinele execută recunoaşterea terenului, alergând  încoace şi încolo şi mirosind de-a lungul pereților. Pentru a ține casa curată, trebuie obişnuit să urineze şi să defece într-o ladă umplută cu rumeguş sau în afara lo-cuinței.
Între căței apar tot mai des răfuieli, mai ales în timpul hrănirii. Ca urmare a acestor încăierări se stabileşte din luna a 4-a o ierarhie socială. Între 7-11 luni se instalează maturitatea sexuală. La vârsta de circa 6 luni masculii încep să urineze ridicând alternativ un membru posterior. Dacă pot să se plimbe singuri în jurul casei, ei încep să exploreze un teritoriu tot mai mare pe care îl marchează.
Când cățelul este crescut separat de mamă şi de alți câini, se vor constata ulterior tulburări în comportamentul sexual. Animalele vor prezenta un interes scăzut pentru o activitate sexuală normală şi vor înclina spre onanism. Vor fi în-
totdeauna mai fricoase, mai puțin sociabile.
Al doilea vaccin se face la 8 săptămâni, împotriva bolii Carre, laringotraheitei infecțioase, hepatitei infecțioase, parvovirozei, parainfluenței şi leptospirozei. La vârsta de 10 săptămâni se face al treilea vaccin, care conține în plus față de al treilea şi vaccinul antirabic.Imunitatea după vaccinare se instalează la cel puțin două săptămâni.



One thought on “Fătarea şi îngrijirea puilor la câini

  • June 11, 2015 at 6:08 pm
    Permalink

    Am cățea de 1.7 luni și a fătat 9 catei . a luat catei accidental. vor supraviețui toți ?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *