Felicitări şi tablouri din flori presate

Felicia Magdalena Bălănescu

Bun găsit, stimată redacție şi dragi cititori,
Am observat în reviste ce inventiv mai este românul, şi merită toată lauda! Unele invenții din materiale banale, simple, chiar mă uimesc. Fiindcă este abordat şi subiectul flori presate, doresc să răspund doamnei Viorica Manta, din Slobozia (jud. Ialomița).

Felicia Magdalena Bălănescu, Alexandria, jud. Teleorman

Să adun flori diverse şi deosebite, apoi să le presez, era o plăcere a copilăriei, făceam asta cu răbdare şi delicatețe, doar sunt nişte frumuseți atât de firave …Nu m-a învățat nimeni secretul acestei arte, eu singură am dedus că florile trebuie să fie mici, simple (nu bogate la petale, altfel nu se presează bine, se mucegăiesc şi li se pierde culoarea) şi de culori aparte – ori o singură culoare, clară, ori două culori bine definite, asta pentru a se păstra într-un procent foarte mare culoarea, să nu se şteargă cu timpul.
Le făceam în joacă, pentru mine sau cei mai apropiați, să le ofer cadou – felicitări sau mici tablori, cu diverse ocazii aniversare. Eu procedam aşa: florile le luam cu codiță, aveam grijă să nu se scuture sau rupă, şi le presam în cărți vechi, fără şervețele sau altceva absorbant. Explicația este că acele file erau îngălbenite de vreme şi deveneau un absorbant ideal, păstrau florile foarte bine. Mare grijă aveam să aşez floarea, să rămână cu petalele deschise, drepte, să rămână frumoasă ca în natură. Presam şi frunze multe şi diferite, necesare la decor. Puneam cartea sub ceva greu (gen cărămizi), dar aveam grijă la câteva zile să vin şi să aerisesc florile şi să le schimb locurile între foi, cu timpul obținând astfel o uscare foarte bună, rezistentă peste atât de mulți ani! Ştiu că după vreun an (atât dura uscarea certă), puteam să le lipesc.
Cum făceam: pe un carton lipeam o hârtie de pergament, pe care o tăiam în formă ovaloidă şi o ardeam uşor pe margini cu lumânarea: îi dădea un aspect deosebit, atractiv. Apoi cream buchete de flori, dar întotdeauna în buchet trebuia să existe o floare mare, de efect. Pe atunci nu exista metoda plastifierii, şi puneam o folie foarte subțire, pe care o lipeam spre spate, strâns. Aşa asiguram tabloul că nu se va umple de praf şi nu va fi distrus de timp. La felicitări nu puteam face acest lucru. Puneam într-o ceşcuță un amestec din puțin aracet cu 1-2 picături de apă, luam cu o pensulă foarte subțire şi întindeam pe hârtie, niciodată pe floare! Vă puteți alege orice hârtie (grosime, culoare, calitate), tablourile le puteți plastifia şi înrăma. La felicitări, îndoiți hârtia pe jumătate (o tăiați în forme diferite), apoi lipiți aranjamentul floral pe partea din față. Nu m-am mai ocupat cu această migăloasă artă, dar o voi învăța pe fetița mea, retrăind puțin din bucuria sufletească a anilor trecuți.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *