Florile aduc bucurie vieții

Foto: Ștefania Scuturdean

Ştefania Sucuturdean, Zau de Câmpie, jud. Mureş

Dragi prieteni,
Revin cu o scrisoare pentru a-i face o surpriză mamei mele, prezentând în revistă colecția de flori, pe care le iubește nespus.
Curtea mea a fost toată vara plină cu flori, dar nu le-am putut fotografia. Mă bucur să vă prezint florile mamei mele.
Prima ar fi Callistemon-ul cu floare roşie, care ne-a încântat privirile cu florile lui deosebite. Înfloreşte în luna iunie, iar în perioada de înflorire are nevoie de multă apă, dar şi de îngrăşământ. Nu rezistă la temperaturi scăzute, aşa că pe timp de iarnă se ține în casă la temperaturi de peste 15 grade Celsius. Iarna primeşte apă mai puțină, iar săptămânal o pulverizare cu apă pe frunze.
O altă plantă deosebită este şi dafinul mamei mele, care nu este foarte pretențios, are doar nevoie de pământ amestecat cu îngrăşământ obținut prin macerarea gunoiului și căldură. Iarna preferă temperaturile mai ridicate din casă. Pe timpul verii dafinul poate fi fertilizat cu îngrăşăminte care stimulează creşterea plantelor fără flori, iar pentru frunze cât mai mari şi mai sănătoase se poate alege şi varianta de fertilizare prin pulverizare pe frunze.
Avem şi o minune de trandafir chinezesc care a înflorit în felul în care îl vedeți, pentru că având un trandafir roşu care a crescut lângă unul alb a ieşit un hibrid. Hibiscușii sunt plantele de apartament pe care mama mea le iubeşte din tot sufletul şi de aceea pe parcursul timpului a reuşit să-şi achiziționeze din diferite locuri mai multe culori: roşu, alb, galben, portocaliu. De asemenea, având atâtea culori în apartamentul ei, culorile s-au mai amestecat şi dacă în primul an trandafirul galben a înflorit chiar galben, în anul următor a făcut flori galbene cu dungulițe roşii sau precum cel din imagine, dacă inițial a făcut roşu, acum a făcut floarea roşu cu alb. Trandafirul chinezesc are nevoie de pământ gras şi fertilizări numeroase pe timp de vară. Dacă a ajuns în stadiul de copăcel, consumă foarte multă apă în anotimpurile călduroase şi, pe măsură ce creşte, are nevoie de vase tot mai mari. La venirea toamnei, trandafirii japonezi trebuie tunşi, iar iarna, la temperaturi de peste 15 grade Celsius, ei intră într-un fel de repaus, de aceea nu necesită udări abundente decât în momentul în care pământul de la suprafață s-a uscat. Această floare are nevoie de multă lumină, atât vara cât şi iarna. Dacă primiți un lăstar de trandafir japonez, acesta face rădăcină doar dacă până la înrădăcinare este ținut sub borcan, iar pământul este bine strâns în jurul lui. Nu se administrează îngrăşământ decât după ce lăstarul a făcut rădăcini.
Până să înceapă să apară revista Practic-Idei, cactusul mamei nu a înflorit niciodată timp de 10 ani, dar după ce i s-au acordat îngrijirile corespunzătoare care au implicat repausul din timpul iernii, cactusul a început să facă flori pe tot parcursul verii. Florile albe spre mov ne-au încântat privirile toată vara. Rețineți că acest soi de cactus iernează în spații răcoroase, fără lumină şi cu foarte, foarte puțină apă.
Mai adaug că pentru cei care locuiesc la curte, varianta de grădină a hibiscusului este ceva deosebit. Creşte sub formă de copăcel şi face flori toată vara. Eu am în grădină culoarea mov şi alb. Diferența între cele două varietăți este faptul că hibiscusul de grădină face sute de flori, iar iarna suportă temperaturile foarte scăzute, neavând nevoie să fie protejat. Totodată produce foarte multe crenguțe pe timpul verii, aşa că toamna sau primăvara se poate forma coroana după preferința fiecăruia. Eu am încercat să plantez în acelaşi loc unul mov şi unul alb cu intenția de a-i împleti. Hibiscusul de grădină se înmulțeşte prin semințe, iar plăntuțele apărute cresc foarte repede astfel că, în acelaşi an de la plantare, pot să şi facă flori, iar în anul următor deja se poate lucra la coroana copăcelului.
Şi pentru că iarna e aproape, au intrat în casă pe rând toate florile mamei mele. Dacă toată vara au stat pe balcon şi s-au răsfățat în lumina plăcută şi puternică a soarelui, acum a fost necesar să primească un loc tot cu multă lumină pentru a supraviețui.
Vă prezint şi Ficusul benjamin şi Schefflera, ambele plante fiind prinse din crenguțe ținute în apă până la înrădăcinare. Este bine de ştiut că toate plantele care fac rădăcini în apă, după ce sunt mutate în pământ au o perioadă de „tânjire“, în care noua plăntuță înrădăcinată lucrează intens în rădăcină pentru a-şi fixa cât mai puternic în pământ rădăcinile ce asigură hrănirea plantei. De aceea partea aeriană are tendința pentru o perioadă să stagneze. Abia după 2-3 săptămâni de la plantarea în pământ i se administrează îngrăşământ, iar după vreo lună încep să apară şi frunzulițe noi – semn că planta s-a prins.
Ficusul benjamin se dezvoltă rapid după perioada de prindere şi are o creștere frumoasă dacă i se spală frunzele cu apă călduță sau bere. Are nevoie de cantități de apă moderate şi multă lumină. Nu suportă curenții de aer.
Schefflera creşte armonios în condiții de cameră, dar iubeşte şi aerul liber, așa că poate sta în grădină pe timp de vară. Pentru o bună dezvoltare, se udă moderat şi se fertilizează o dată pe lună. Vara, afară, preferă semiumbra, iar iarna lumina puternică. Nu suportă înghețul, fiind de fapt o plantă exotică.
Sper că am reuşit să împărtăşesc lucruri interesante despre îngrijirea florilor de cameră. Până la o nouă scrisoare, eu vă doresc ca florile să vă aducă în suflet bucuria de a trăi!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *