Gloxinia și Billbergia îmi fac viața mai frumoasă

Maria Iliescu, Ploiești, jud. Prahova

Maria Iliescu

Stimată redacție și dragi prieteni ai revistei,
Încerc din nou, prin următorul articol, să împărtășesc din experiența mea de iubitoare și cultivatoare de plante cititorilor acestei reviste. De data aceasta vă prezint gloxiniile delicate și bogate în flori.

Anul trecut, cu toate că a fost un timp cam dificil în zona noastră, florile mele m-au bucurat enorm, fiind un imbold pentru activitatea zilnică și buna dispoziție. Verdeața frumos crescută, florile divers colorate, păsărelele ciripind, toate invitau familia și prietenele să le admire în sezonul cald.
Printre aceste decorațiuni vegetale, s-au numărat gloxiniile de culoare roșie, roz, albe și albastre care toată vara au înflorit, având câte 7-8 flori deschise simultan și mulți boboci. Am obținut aceste plante din frunze pe care le-am plantat direct în pământ (în ghivece) și care în anul următor au făcut flori mai puține, dar pe măsură ce bulbii au crescut, ele au generat flori mai mari și mai frumoase. Așa am reușit să dețin 15 ghivece de gloxinii ocupând un raft numai cu acestea.
Toamna, la sfârșitul lunii septembrie, întrerup udatul și când frunzele s-au uscat scot bulbii, îi las și pe ei la soare până se usucă, apoi îi pun în pungi de hârtie și-i depozitez la loc uscat. La sfârșitul lunii februare când gloxiniile încep să înmugurească, plantez bulbii în ghivece, le duc în camere mai călduroase cu temperatură de 19-25 grade Celsius. Când dau semne că urmează să apară frunzele, încep să le ud cu grijă, în farfurioare pentru a nu se păta frunzele.
Când timpul s-a încălzit, după 23 aprilie, le așez pe raftul din fața casei care este acoperit, acolo au lumină suficientă, sunt apărate de ploaie și de curenții de aer rece. Am grijă ca la două săptămâni să le aplic îngrășământ obținut din gunoi de păsări macerat și să le ud dimineața dacă pământul este aproape uscat.
Așa am reușit să-mi îmbo­gățesc colecția de gloxinii, care au făcut flori foarte mari și frumoase, iar frunzele erau așa de mari încât o prietenă nu le-a recunoscut, întrebându-mă ce flori sunt și acestea. Pentru a demonstra frumu­sețea lor, vă trimit fotografii cu două exemplare dragi unul cu flori de culoare roșie și altul cu flori movulii.
O altă plantă despre care vreau să relatez, pentru că merită cultivată, este Billbergia

arhiva Practic-Idei

(ovăz de cameră), despre care doamna Anișoara Ionele po­ves­tește că planta dumneaei înflorește numai la 10 ani. Eu am două plante din această specie, una care face flori roz și alta care face flori portocalii, dar care înfloresc în fiecare an. Descrierea făcută în articolul respectiv corespunde întocmai cu plantele mele, numai că singura deosebire dintre ele o reprezintă culoarea uneia care face flori roz și are frunzele mai înguste.
Dar să vă povestesc cum procedez eu în cultivarea acestor frumoase plante. Primăvara după ce timpul s-a încălzit și după ce florile s-au trecut, dau ghivecele  cu Billbergia afară și scot plantele, le separ de planta-mamă pe care o înlătur, iar pe cele tinere le sădesc în grădină la semiumbră, am grijă să le ud la timp, să le administrez îngrășământ de păsări, să fie pământul bine drenat și să le pulverizez cu apă călduță când temperatura este încă mare.
Toamna transplantez cele mai frumoase exemplare de ovăz de cameră în ghivece, iar pe cele ce prisosesc le ofer la prietene. Prin luna noiembrie când timpul s-a răcit, duc ghivecele pe hol unde au lumină suficientă, sunt ferite de curenții de aer rece și au căldura necesară și eu aștept să-mi înflorească, una roz și alta portocalie.
Acesta este modul în care eu îngrijesc și ocrotesc aceste plante minunate, care mă bucură, sperând că sfaturile vor fi de ajutor prietenelor care au nevoie.
Mult succes și toate cele bune doresc tuturor, atât redacției, cât și cititorilor!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *